1Și răspunzând Valdad Savhitul a zis:
2Până când vei grăì de acestea, cu gura ta duh mult grăitor?
3Au face Domnul strâmbătate, când judecă? Sau cel ce au făcut toate, turbură ce este drept?
4De au păcătuit fiii tăi înaintea lui, i-au dat în mâna nelegiuirei lor.
5Iar tu mânecă către Domnul atotțiitorul, rugându-te.
6De vei fì curat și adevărat, va ascultà rugăciunea ta, și-ți va întoarce ție petrecerea dreptății.
7Și vor fì cele dintâiu ale tale puține, iar cele de pre urmă ale tale nepovestite.
8Că întreabă pre neamul cel dintâiu, și cearcă după neamul părinților.
9Că noi suntem de ieri și nu știm, că umbră este pre pământ vieața noastră.
10Au nu acestea te vor învățà pre tine, și vor spune ție și din inimă vor scoate cuvinte?
11Au odrăslește papura fără de apă, au înălțà-se-va trestia fără umezeală?
12Încă fiind în rădăcină, și mai nainte de a se tăià, nu se usucă iarba neavând umezeală?
13Așà vor fì cele de apoi ale tuturor celor ce uită pre Domnul, că nădejdea celui necurat va pierì.
14Că nelăcuită va fi casa lui, și painjin va fi cortul lui.
15De va proptì casa sa, nu va stà, și când o va întărì, nu va rămâneà.
16Că este verde supt soare, și din putrejunea lui va ieșì ramura lui.
17Pre grămadă de pietre va stà, și în mijlocul pietricelelor va trăì.
18Și de se va înghițì, locul nu i se va cunoaște.
19N’ai văzut ca aceasta, că surparea necredinciosului, ca aceasta este, și din pământ alta va odrăslì.
20Că Domnul nu va lepădà pre cel fără de răutate, și tot darul necredinciosului nu va primì.
21Iar gura celor adevărați se va umpleà de râs, și buzele lor de veselie.
22Iar vrăjmașii lor se vor îmbrăcà cu rușine, și lăcașul celui necredincios nu va stà.