1Și răspunzând Elifaz Temaniteanul a zis:
2Au doar de multe ori ți s’a grăit ție cu necaz? Dar greutatea cuvintelor tale cine o va suferì?
3Că de vreme ce tu pre mulți ai învățat, și mâini slabe ai ajutat.
4Și pre cei neputincioși i-ai îmbărbătat cu cuvântul, și genunchele cele slabe le-ai întărit.
5Acum a venit asupra ta durere, și s’a atins de tine, și te-ai turburat.
6Oare evlavia ta este în nebunie, și nădejdea ta, în răutatea căii tale?
7Adu-ți aminte dar, cine a pierit fiind nevinovat, sau care drepți cu tot neamul s’au stins?
8Ba încă am văzut că cei ce ară cele fără de cale, și cei ce le seamănă, dureri își seceră loruși.
9Din porunca Domnului vor pierì, și de Duhul mâniei lui se vor stinge.
10Tăriea leului și glasul leoaicii și semețiea balaurilor s’a stins.
11Leul a pierit neavând mâncare, și puii leilor s’au părăsit unul pre altul.
12Că de ar fì fost vre un cuvânt adevărat întru cuvintele tale, nimica dintr’aceste răutăți nu te-ar fi întâmpinat, deci cum nu va primì urechea mea cele minunate dela dânsul?
13De frica și de răsunarea de noapte a căzut frică preste oameni.
14Frică m’a întâmpinat și cutremur, și oasele mele tare le-au clătinat.
15Și duh preste fața mea a venit, și mi s’au încrețit perii și carnea.
16Sculatu-m’am și n’am cunoscut, văzut-am și nu erà chip înaintea ochilor mei, ci numai vânt și glas lin auzeam.
17Au doar mai curat va fì omul decât Domnul? Au doară făptura va fì mai dreaptă decât Făcătorul?
18Slugilor sale nu crede; asupra îngerilor săi au gândit strâmbătate.
19Cu cât mai vârtos cei ce lăcuesc în casă de lut, dintre care și noi dintru același lut suntem, se vor sfârșì ca viermii.
20Nici de dimineață până seara nu sunt, că pier neputând să-și ajute loruși.
21Suflat-au asupra lor, și s’au uscat, pierit-au pentrucă n’au avut ei înțelepciune.