1După acestea a deschis Iov gura sa.
2Și a blestemat ziua sa, zicând:
3Piară ziua în care m’am născut și noaptea aceea, în care s’a zis: iată bărbat.
4Noaptea aceea să fie întunerec, și să nu o cerce pre ea Domnul de sus, și să nu vie preste ea lumină.
5Să o cuprinză pre ea întunerecul și umbra morții, să vie preste ea negură, blestemată să fie ziua aceea.
6Și noaptea aceea să o cuprinză întunerecul, să nu fie în zilele anului, nici să se numere în zilele lunilor.
7Ci noaptea aceea să fie cu dureri, și să nu vie preste dânsa veselie, nici bucurie.
8Ci să o blesteme pre ea, cel ce blestemă ziua aceea, cel ce va să prinză chitul cel mare.
9Întunece-se stelele nopții aceea, să aștepte, și la lumină să nu vie și să nu vază luceafărul răsărind.
10Pentrucă n’a închis porțile pântecelui maicii mele, că ar fì depărtat durerea dela ochii mei.
11Pentruce n’am murit în pântece? Și după ce am ieșit din pântece, căci n’am murit îndată?
12Și pentruce m’a pus pre genunche? Și pentruce am supt țîțele?
13Acum dormind aș tăcea, și zăcând m’aș odihni,
14Cu împărații sfetnicii pământului, cari se semețeau în arme,
15Sau cu boierii cari au mult aur, cari au umplut casele lor de argint,
16Sau ca o lepădătură, care iese din mitrasul mumei sale, sau ca pruncii cari n’au văzut lumina.
17Acolo necredincioșii au ars iuțimea mâniei, acolo au odihnit cei osteniți cu trupul.
18Și împreună cei veșnici n’au auzit glasul celui ce cere birul.
19Mic și mare acolo este, și sluga nu se teme de Domnul său.
20Pentruce au dat celor din amărăciune lumină, și vieață sufletelor celor ce sunt în dureri?
21Cari poftesc moartea, și nu o nemeresc scurmând-o ca niște comori.
22Și se bucură de o nemeresc.
23Moartea este odihna omului, că l-au acoperit pre el Dumnezeu.
24Că mai nainte de a mâncà îmi vine suspin, și lăcrămez cuprins fiind de frică.
25Că frica de care m’am temut, a venit asupra mea, și de ce m’am sperieat, aceea m’a întâmpinat.
26Nici am avut pace, nici mi-a ticnit, nici m’am odihnit, și mi-a venit mie mânie.