1Și răspunzând Iov, a zis:
2Până când necăjiți sufletul meu, și mă mâhniți cu cuvinte? Să știți numai, că Domnul m’au făcut pre mine așà.
3Grăiți împrotiva mea, și fără de rușine mă asupriți.
4Dacă cu adevărat am greșit, a mea este greșeala; de am grăit cuvinte care nu se cuveneà, m’am înșelat grăind și nici la vreme.
5Deci acum asupra mea vă măriți, și mă înfruntați cu ocări.
6Să știți că Domnul este, cel ce m’au turburat, și tăria sa preste mine o au înălțat.
7Iată îmi râd de ocară, și nu voiu grăì, strigà-voiu și nicăiri judecată nu este.
8Împrejur sunt zidit, și nu voiu trece, preste fața mea a pus întunerec.
9Și m’au dezbrăcat de mărire, și au luat cununa din capul meu.
10Ruptu-m’au împrejur, și m’am dus, și au tăiat ca un copac nădejdea mea.
11Cu urgie s’au pornit asupra mea, și m’au socotit pre mine ca pre un vrăjmaș.
12Și tot odată au venit cetele lui spre mine, și căile mele le-au încunjurat pânditorii.
13Frații mei s’au depărtat dela mine, și au voit mai mult a cunoaște pre cei streini decât pre mine.
14Și prietenii mei nemilostivi s’au făcut, nu s’au apropieat de mine cei de aproape ai mei.
15Și m’au uitat cei ce știau numele meu, vecinii casei și slujnicile; strein eram înaintea lor.
16Pre sluga mea o am chemat, și n’a ascultat, și gura mea se rugà.
17Și rugam pre femeia mea, și chemam cu blândețe pre fiii țiitoarelor mele.
18Iar ei cu totul m’au părăsit, când eu mă scol, asupra mea grăesc.
19Cei ce mă știau m’au urît, și pre carii i-am iubit, aceia s’au sculat asupra mea.
20În pielea mea s’au topit cărnurile mele, și oasele mele în încheeturi se țin.
21Fie-vă milă de mine! Fie-vă milă de mine o prieteni! Că mâna Domnului este care s’a atins de mine.
22Pentruce mă goniți ca și Domnul? Și de trupul meu nu vă săturați?
23Că cine va dà să se scrie graiurile meie, și să se pue în carte în veac?
24Cu condeiu de fier și de plumb, sau în pietre să se sape?
25Că știu că veșnic este cel ce mă va risipì, și carele va sculà pre pământ pielea mea, ce sufere acestea.
26Că dela Domnul mi s’au săvârșit acestea, care eu mi le știu.
27Pe care ochiul meu le-a văzut, și nu altul, și toate s’au săvârșit în sânul meu.
28Iar de veți zice: ce vom grăì împrotiva lui, că rădăcina cuvântului vom aflà într’însul?
29Temeți-vă dar și voi de asupreală, că mânie va venì preste cei fărădelege, și atunci vor cunoaște unde le este averea lor.