1Și răspunzând Sofar Mineul a zis:
2Nu gândeam eu că tu așà vei răspunde împrotivă, și nu înțelegi mai mult decât mine.
3Învățătură de mustrare am auzit și duhul din priceperea mea răspunde.
4Au doar acestea le știi încă de când s’a ivit om pre pământ?
5Că veselia celor necredincioși este cădere minunată, și bucuria celor fărădelege, pierzare.
6De se vor suì în cer darurile lui, și de se va atinge de nori jertfa lui.
7Când i se va păreà, că este întemeiat, atunci de tot va pierì, și cei ce l-au știu pre el, vor zice: unde este?
8Ca un vis ce a zburat, nu se va aflà, și a pierit ca o nălucă de noapte.
9Ochiul care a văzut, nu va mai vedeà și nu-l va mai cunoaște pre el locul său.
10Pre fiii lui îi va pierde cei mai de jos, și mâinile lui se vor aprinde de dureri.
11Oasele lui pline de tinerețe vor dormì cu dânsul în țărână.
12De s’ar îndulcì în gura lui răutatea, ascunde-o-va pre ea supt limba sa.
13Nu se va îndurà de ea, și nu o va părăsì pre ea, și o va adunà pre ea în mijlocul grumazului său.
14Și nu va puteà să-și ajute luiș, fiere de aspidă este în pântecele lui.
15Avuțiea cu nedreptul adunată se va scoate din casa lui, scoate-o-va pre ea îngerul.
16Venin de balauri va suge, și să-l omoare pre el limba șarpelui.
17Să nu vază mulgerea vitelor, nici strânsura mierii și a untului.
18În zadar și în deșert s’a ostenit spre avuție, din care nu va gustà, ca cevà vârtos ce nu se poate mestecà, nici înghițì.
19Căci casele multor puternici le-a stricat, și lăcașul l-a jefuit și nu l-a întărit.
20Nu este mântuirea lui în avuții, și în pofta lui nu se va mântuì.
21Nu va fì rămășiță din bucatele lui, pentru aceea nu vor înflorì bunătățile lui.
22Și când i se va păreà că este plin, se va necăjì și toată nevoia va venì preste el.
23De’și va umpleà cumvà pântecele său, trimite-va preste el iuțimea mâniei, să verse preste dânsul dureri.
24Și să nu scape din cătușa fierului, să-l rănească pre el săgeată de aramă.
25Săgeată să treacă prin trupul lui, și stele să umble în lăcașurile lui, și frica vie preste el.
26Și tot întunerecul să-l acopere pre el, mâncà-l-va pre el foc nestins, și să spargă nemernicul casa lui.
27Să descopere cerul fărădelegile lui, și pământul să se scoale asupra lui.
28Pierzarea să cuprinză casa lui până în sfârșit, ziua mâniei să vie preste el.
29Aceasta este partea omului necredincios dela Domnul, și agonisita averilor lui dela cercetător.