1Duhul Domnului preste mine, pentru aceea m’au uns pre mine bine a vestì săracilor, m’au trimis a vindecà pre cei zdrobiți la inimă, a propoveduì robilor iertare și orbilor vedere.
2A chemà anul Domnului primit și ziua răsplătirei, a mângâià pre toți cei ce plâng.
3Ca să se dea celor ce plâng Sionul mărire în loc de cenușă, ungere de veselie celor întristați, podoaba mărirei în locul duhului mâhnirei, și se vor chemà neamul dreptăței, sădirea Domnului întru mărire.
4Și vor zidì cele pustiite din vechime, cele mai dinainte pustiite se vor ridicà, și vor înnoì cetățile cele pustii, care s’au pustiit din neam în neam.
5Și vor venì cei de alte neamuri, cari vor paște oile tale, și cei de altă seminție vor fì plugari și vieri.
6Iar voi preoți Domnului vă veți chemà, slujitori Dumnezeului vostru se va zice vouă, tăria neamurilor veți mâncà și întru bogăția lor minunați veți fì.
7Pentru înfruntarea voastră cea îndoită și pentru rușine se va bucurà partea lor, și așà a doua oară vor moștenì pământul și bucurie veșnică va fì preste capul lor.
8Că eu sânt Domnul cel ce iubesc dreptatea și urăsc jefuirile cele din nedreptate, și voiu dà osteneala lor drepților și legătură veșnică voiu legà cu dânșii.
9Și se va cunoaște întru neamuri sămânța lor și a fiilor lor în mijlocul popoarelor, tot cel ce va vedeà pre ei îi va cunoaște, că aceștia sunt sămânță binecuvântată de Dumnezeu.
10Și cu veselie se vor veselì întru Domnul. Să se bucure sufletul meu întru Domnul, că m’au îmbrăcat pre mine în haina mântuirei, și cu veșmântul veseliei m’au acoperit, ca unui mire mi-au pus mie cunună și ca pre o mireasă m’au împodobit cu podoabă.
11Și ca pământul ce’i crește floarea lui și ca o grădină ce’i răsare sămânța ei, așà va răsărì Domnul dreptatea și bucuria înaintea tuturor neamurilor.