1Pentru Sion nu voiu tăceà și pentru Ierusalim nu voiu încetà, până când va ieșì ca o lumină dreptatea mea și mântuirea mea ca o făclie va arde.
2Și vor vedeà neamurile dreptatea ta, și toți împărații slava ta, și te va chemà pre tine cu nume nou, pe care’l va dà Domnul.
3Și vei fì cununa frumuseței în mâna Domnului, și stema împărăției în mâna Dumnezeului tău.
4Și mai mult nu te vei chemà părăsită; și pământul tău nu se va mai numì pustiu, că te vei chemà bunăvoirea mea și pământul tău lăcuit, că bine au voit Domnul întru tine și pământul tău se va lăcuì.
5Și în ce chip lăcuește tânărul cu fata, așà vor lăcuì fiii tăi cu tine; și în ce chip se veselește mirele de mireasă, așà se va veselì de tine Domnul.
6Și preste zidurile tale Ierusalime pus-am păzitori toată ziua și toată noaptea, cari nu vor tăceà până în sfârșit aducându’și aminte de Domnul.
7Că nu este vouă asemenea, de se va îndreptà, și va face Ierusalimul sumeție pre pământ.
8Jurat-au Domnul pe dreapta sa și pe tăria brațului său; de voiu dà mai mult grâul tău și bucatele tale vrăjmașilor tăi, și de vor beà mai mult fiii cei streini vinul tău, pentru care te-ai ostenit,
9Ci numai cei ce le-au adunat, aceia le vor mâncà și vor lăudà pre Domnul, și cei ce le-au cules, aceia le vor beà în curțile mele cele sfinte.
10Mergeți prin porțile mele și faceți cale poporului meu, și pietrile de pre cale le dați înlaturi, ridicați semn spre neamuri.
11Că iată Domnul au făcut de s’a auzit până la marginile pământului; ziceți fetei Sionului: iată mântuitorul tău vine având plata sa cu sine, și lucrul său înaintea feței sale.
12Și’l va numì pre el popor sfânt răscumpărat de Domnul, iar tu te vei numì cetate căutată și nepărăsită.