1Luminează-te, luminează-te Ierusalime, că vine lumina ta, și slava Domnului preste tine a răsărit.
2Că iată întunerec va acoperì pământul, și negură preste neamuri; iar preste tine se va arătà Domnul, și mărirea lui întru tine se va vedeà.
3Și vor umblà împărații întru lumina ta, și neamurile întru strălucirea ta.
4Ridică împrejur ochii tăi, și vezi adunați pre toți fiii tăi întru tine; venit-au toți fiii tăi de departe, și fetele tale pre umeri se vor ridicà.
5Atunci vei vedeà și te vei bucurà, te vei teme și te vei spăimântà cu inima, că se va mutà la tine bogăția mării, a neamurilor și a popoarelor.
6Și vor venì la tine cirezi de cămile, și te vor acoperì cămilele Madiamului și ale Ghefarului; toți din Sava vor venì aducând aur, tămâie vor aduce și piatră scumpă, și bine vor vestì mântuirea Domnului.
7Și toate oile Chidarului se vor adunà la tine, și berbecii Navaotului vor venì, și se vor aduce primite pre jertfelnicul meu, și casa rugăciunei mele se va mărì.
8Cine sunt aceștia? Carii ca norii zboară, și ca porumbii cu puii?
9Pre mine ostroavele m’au așteptat, și corăbiile dela Tarsis întâiu, ca să aducă pre fiii tăi de departe și argintul și aurul lor cu dânșii, pentru numele Domnului cel sfânt, și pentru ca să se mărească sfântul lui Israil.
10Și cei de alt neam vor zidì zidurile tale și împărații lor vor stà înaintea ta, că pentru mâniea mea te-am bătut și pentru mila mea te-am iubit.
11Și se vor deschide porțile tale pururea, ziua și noaptea nu se vor închide, ca să vie întru tine puterea neamurilor și împărații lor să se aducă.
12Că neamurile și împărații, cari nu vor slujì ție, vor pierì, și neamurile cu pustiire se vor pustiì.
13Și mărirea Livanului la tine va venì, cu chiparos și cu pevg și cu chedru împreună, ca să se mărească locul cel sfânt al meu și locul picioarelor mele voiu mărì.
14Și vor merge la tine temându-se fiii celor ce te-au smerit pre tine, și se vor închinà la urmele picioarelor tale toți cei ce te-au întărâtat, și te vei chemà cetatea Domnului, Sionul sfântului lui Israil.
15Pentrucă ai fost tu părăsită și urîtă și nu erà cine să’ți ajute ție, și te voiu pune pre tine bucurie veșnică, veselie neamului neamurilor.
16Și vei suge laptele neamurilor, și bogăția împăraților vei mâncà, și vei cunoaște, că eu sunt Domnul cel ce te mântuesc pre tine și cel ce te răscumpăr Dumnezeul lui Israil.
17Și pentru aramă aduce-voiu aur, și pentru fier aduce-voiu argint și pentru lemne aduce-voiu aramă, și pentru pietre fier; și voiu pune pre domnii tăi în pace, și pre episcopii tăi întru dreptate.
18Și mai mult nu se va auzi nedreptate în pământul tău, nici zdrobire, nici ticăloșie în hotarele tale; ci se vor chemà mântuire zidurile tale și porțile tale cu săpături.
19Și mai mult nu va fì ție soarele spre luminarea zilei, nici răsăritul lunei va luminà noaptea ta; ci va fi ție Domnul lumină veșnică și Dumnezeu mărirea ta.
20Că nu va apune soarele ție, și luna nu va scădeà; că va fì ție Domnul lumină veșnică, și se vor sfârșì zilele plângerei tale.
21Și poporul tău tot drept, și în veac va moștenì pământul, păzind sădirea lucrurilor mâinilor sale spre mărire.
22Cel puțin la număr va fì cu miile și cel mai mic va fì neam mare. Eu Domnul la vreme voiu adunà pre ei.