1Căzut-a Vil, zdrobitu-s’a Dagon, făcutu-s’au cele cioplite ale lor ca niște hiare și dobitoace.
2Le purtați legate, ca sarcina la cel ostenit și flămând și slab și neputincios, cari nu vor puteà să scape dela răsboiu, iar ei s’au dus robi.
3Ascultați-mă casa lui Iacov și toată rămășița lui Israil, cei ce sunteți purtați din pântece, și cei ce sunteți povățuiți din pruncie până la bătrânețe.
4Eu sunt, și până ce veți îmbătrânì eu sunt, eu vă sufer pre voi, eu am făcut, și eu voiu lăsà pre voi, și eu voiu sprijinì și voiu mântuì pre voi.
5Cu cine m’ați asemănat? Vedeți și meșteșugiți-vă cei ce rătăciți.
6Și cei ce scoateți aurul din săculeț și argintul în cumpănă îl măsurați, și năimind meșter de aur au făcut făptură de mână și plecându-se, s’au închinat lui.
7Pre umere îl ridică, și se duc; și de’l pun jos, într’acelaș loc rămâne; nu se mișcă, și pre cel ce strigă către el nu’l aude, și de rele nu’l va mântuì.
8Aduceți-vă aminte de acestea și suspinați, pocăiți-vă cei ce ați rătăcit, întoarceți-vă din inimă.
9Și vă aduceți aminte de cele mai dinainte din veac, că eu sunt Dumnezeu și nu este altul afară de mine.
10Carele spui cele ce vor fi mai pre urmă, mai ’nainte de ce se fac și de ce se săvârșesc, și am zis: tot sfatul meu va stà, și toate câte am sfătuit, voiu face.
11Carele chem dela răsărit pasăre și din pământ de departe, pentru care am sfătuit și am grăit și am adus, zidit-am și am făcut, povățuitu-l-am pre el și am îndreptat calea lui.
12Auziți-mă cei ce ați pierdut inima, cei ce sunteți departe de dreptate.
13Apropiat-am dreptatea mea, și nu este departe, și mântuirea celor de lângă mine nu o voiu întârzieà, dat-am în Sion mântuire lui Israil spre mărire.