1Așà zice Domnul Dumnezeu unsului meu Kir, pre care l-am ținut deadreapta ca să supun înaintea lui neamuri, și puterea împăraților voiu rumpe, deschide-voiu înaintea lui porți, și cetăți nu se vor închide.
2Eu înaintea ta voiu merge și munții voiu face șes, ușile cele de aramă voiu zdrobì și zăvoarele cele de fier voiu sfărâmà.
3Și voiu dà ție vistierii întunecate, ascunse, nevăzute voiu deschide ție, ca să cunoști, că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel ce chem numele tău, Dumnezeul lui Israil.
4Pentru sluga mea Iacov și pentru Israil alesul meu, eu te voiu chemà pre numele tău și te voiu primì; iar tu nu m’ai cunoscut.
5Că eu sunt Domnul Dumnezeu și afară de mine nu este Dumnezeu, întăritu-te-am, și nu m’ai cunoscut pre mine.
6Ca să cunoască cei dela răsăritul soarelui și cei dela apus, că nu este Dumnezeu afară de mine.
7Eu sunt Domnul Dumnezeu și nu este încă, eu sunt cel ce am făcut lumina și am zidit întunerecul, cel ce fac pace și zidesc rele, eu sunt Domnul Dumnezeu, cel ce fac toate acestea.
8Veselească-se cerul deasupra, și norii să roureze dreptate; să răsară pământul și să odrăslească milă, și dreptate să răsară împreună, eu sunt Dumnezeu, cel ce te-am zidit pre tine.
9Pre care mai bine te-am gătit, decât lutul olarului. Au doar cel ce ară, arà-va pământul toată ziua? Au doar va zice lutul olarului: ce faci de nu lucrezi? Au n’ai mâini? Au răspunde-va zidirea către cel ce o au plăsmuit pre ea?
10Vai celui ce zice tatălui: ce vei prăsì? Și mumei: ce te chinuești?
11Că așà zice Domnul Dumnezeu sfântul lui Israil, cel ce au făcut cele viitoare, mă întrebați pre mine de fiii mei, și’mi porunciți mie de lucrul mâinilor mele.
12Eu am făcut pământul și pre om pre dânsul, eu cu mâna mea am întărit cerul, eu tuturor stelelor am poruncit.
13Eu l-am ridicat pre el cu dreptate împărat, și toate căile lui drepte, acesta va zidì cetatea mea, și va întoarce robia poporului meu; nu cu preț, nici cu daruri, zice Domnul Savaot.
14Așà zice Domnul Savaot: ostenit-a Eghipetul și neguțătoria Etiopilor, și oamenii cei înalți din Savaim la tine vor trece și ție vor fì robi, și după tine vor umblà legați de mâini cu câtuși, și vor venì și se vor închinà ție, și către tine se vor rugà, că întru tine este Dumnezeu, și nu este Dumnezeu afară de tine.
15Că tu ești Dumnezeu și n’am știut, Dumnezeul lui Israil mântuitorul.
16Înfruntà-se-vor și se vor rușinà toți împrotivnicii lui, și vor umblà întru rușine. Înnoiți-vă către mine ostroave.
17Israil se mântuește dela Domnul cu mântuire veșnică, nu se vor înfruntà, nici se vor rușinà mai mult până în veac.
18Așà zice Domnul cel ce au făcut cerul: acesta este Dumnezeu cel ce au arătat pământul, și l-au făcut pre el, și l-au tocmit pre el, nu îndeșert l-au făcut, ci ca să fie lăcuit l-au făcut. Eu sunt Domnul și nu este altul.
19Nu într’ascuns am grăit, nici în loc întunecos al pământului, n’am zis seminției lui Iacov, deșert cercați, eu sunt Domnul cel ce grăiesc dreptatea și spuiu adevărul.
20Adunați-vă și veniți, sfătuiți-vă împreună cei ce vă mântuiți din neamuri; n’au cunoscut cei ce ridică lemnul cioplitura sa, și cei ce se roagă către dumnezei, cari nu mântuesc.
21Cei ce vestesc, să se apropie, ca să știe împreună cine au făcut acestea auzite din început; atunci s’a spus vouă: eu sunt Dumnezeu, și nu este altul afară de mine, drept și mântuitor nu este afară de mine.
22Întoarceți-vă către mine și vă veți mântuì, cei dela marginile pământului; eu sunt Dumnezeu și nu este altul.
23Pre mine însu’mi mă jur, de nu va ieșì din gura mea dreptate, cuvintele mele nu se vor întoarce, că mie se va plecà tot genunchiul.
24Și va jurà toată limba pre Dumnezeu, zicând: dreptate și slavă către el vor venì, și se vor rușinà toți cei ce se despărțesc pre sine, dela Domnul se vor îndreptà,
25Și întru Dumnezeu se va mărì toată sămânța fiilor lui Israil.