1Pogoară-te, șezi pre pământ fecioară fata Vavilonului, șezi pre pământ, nu este scaun fata Haldeilor, că mai mult nu te vei chemà moale și gingașe.
2Ià moară, macină făină, dezvălește acoperemântul tău, descopere’ți căruntețile, golește’ți pulpele, treci rîurile.
3Descoperì-se-va rușinea ta, vedeà-se-vor cele de rușine ale tale, ce este drept voiu luà de pre tine, mai mult nu te voiu dà oamenilor.
4Zice cel ce te-au mântuit pre tine, Domnul Savaot, numele lui, sfântul lui Israil.
5Șezi umilită, intră întru întunerec fata Haldeilor, mai mult nu te vei chemà puterea împărăției.
6Mâniatu-m’am asupra poporului meu, spurcat-am moștenirea mea, eu i-am dat pre ei în mâna ta, iar tu nu le-ai dat lor milă, jugul celui bătrân foarte l-ai îngreuiat.
7Și ai zis: în veac voiu fì stăpână, n’ai gândit acestea în inima ta? Nici ți-ai adus aminte de cele după urmă?
8Acum dar ascultă acestea gingașe, ceea ce șezi și nădăjduești, și zici întru inima ta: eu sunt, și nu este alta, nu voiu ședeà văduvă, nici voiu cunoaște sărăcia.
9Iar acum fără de veste vor venì preste tine aceste două într’o zi, și văduvia și sărăcia fără de veste vor venì asupra ta, pentru fermecătoria ta și pentru vrăjitoriile tale cele multe foarte.
10Pentru nădejdea, care ai avut întru răutatea ta, că tu ai zis: eu sunt, și nu este alta, să știi, că înțelepciunea și curvia acestora va fì ție spre rușine, și ai zis întru inima ta: eu sunt, și nu este alta.
11Și va venì asupra ta pieire, și nu vei ștì; groapă, și vei cădeà într’însa; și va venì asupra ta ticăloșie, și nu te vei puteà curățì; și fără de veste va venì asupra ta pieire, și nu vei ștì.
12Stăi acum cu vrăjile tale și cu fermecătoriile tale cele multe, care le-ai învățat din tinerețile tale, de’ți vor puteà ție folosì, sau de te vei mai puteà întărì.
13Ostenit-ai întru sfaturile tale; să steà dar și să te mântuiască pre tine cuvântătorii de stelele cerului, cari semuesc stelele, spue ție ce va să vie asupra ta?
14Iată toți ca niște puzderii se vor arde în foc, și nu vor mântuì sufletul lor din para focului, pentrucă ai cărbuni de foc, ședeà-vei pre ei.
15Aceștia vor fì ție ajutor, ostenit-ai întru schimbare din tinerețe, omul întru sine a rătăcit și ție nu va fì mântuire.