1Cuvântul cel asupra Damascului. Iată Damascul se va luà dintre cetăți, și va fì spre cădere.
2Părăsit în veac, spre zăcere și odihnă turmelor, că nu va fì cine să le alunge.
3Și nu va mai fì întărit, ca să scape acolo Efraim, și mai mult împărăție nu va fì în Damasc, și rămășița Sirienilor, că nu ești tu mai bun decât fiii lui Israil și decât mărirea lor, acestea zice Domnul Savaot.
4Fì-va în ziua aceea scădere mărirei lui Iacov, și cele grase ale mărirei lui se vor cutremurà.
5Și va fì ca și cum ar adunà cinevà secerătură stând, și sămânța spicelor ar secerà, și va fì în ce chip ar adunà cinevà spic în vale seacă.
6Și vor rămâneà într’însa paie, sau ca două, sau trei boabe de măslin pre vârf înalt, sau patru sau cinci, care rămân pre stâlpările sale, acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil.
7În ziua aceea va nădăjduì omul spre cel ce l-au făcut pre el, și ochii lui spre sfântul lui Israil vor căutà.
8Și nu vor nădăjduì spre capiști, nici spre lucrurile mâinilor sale, care le-au făcut degetele lor, și nu vor căutà la copaci, nici la urâciunile sale.
9În ziua aceea fì-vor cetățile tale părăsite, precum au părăsit Amoreii și Eveii de fața fiilor lui Israil și vor fì pustii.
10Pentrucă ai lăsat pre Dumnezeu mântuitorul tău, și nu ți-ai adus aminte de Domnul ajutorul tău, pentru aceea vei sădì răsad necredincios și sămânță necredincioasă.
11Și în ziua în care vei sădì, vei îngrădì, și dimineața de vei semănà, înflorì-va spre secere, în care zi vei moștenì, și ca un tată vei împărțì fiilor tăi moșie.
12Vai mulțimei neamurilor celor multe! Ca marea ce se învălue, așà vă veți turburà, și spatele neamurilor celor multe ca apa va răsunà.
13Ca apa multă neamurile multe, ca apa multă, care se pornește cu silă, și’l va scoate pre el, și departe’l va gonì, ca praful din plevi, când se vântură asupra vântului, și ca pulberea roatei, ce se învârtește de volbură.
14Seara va fì plângere și până a nu se face dimineață, nu va fì, aceasta va fì partea celor ce v’au jefuit pre voi, și moștenirea celor ce v’au moștenit pre voi.