1Vai de pământul căruia sunt aripile corăbiilor dincolo de rîurile Etiopiei.
2Cel ce trimite pe mare zăloage și cărți de hârtie deasupra apei, că vor merge soli ușori la neam înalt și la popor strein și năsilnic, ce este dincolo de el? Neam desnădăjduit și călcat acum.
3Pe care neam toate rîurile pământului l-au pustiit, ca o țară lăcuită se va lăcuì; țara lor, ca un semn dela munte se va ridicà, ca glasul trâmbiței se va auzì.
4Că așà mi-au zis mie Domnul: nu va fì frică în cetatea mea, ca lumina soarelui la amiază zi, și ca norul cel de rouă în ziua secerii va fì.
5Înainte de secere, când se va sfârșì floarea, și strugurul cel necopt va înflorì, floarea odrăslind, și va tăià strugurașii cei mici cu cosoarele, și ramurile le va luà și le va tăià.
6Și le va lăsà împreună pasărilor cerului și hiarelor pământului și se vor adunà la ele pasările cerului și hiarele pământului vor venì acolo preste dânsa.
7În vremea aceea se vor aduce daruri Domnului Savaot dela poporul cel necăjit și smult, și dela popor mare, de acum și în veacul vremei neam nădăjduitor și călcat de tot, care este în partea rîului țărei lui, în locul unde este numele Domnului Savaot, muntele cel sfânt.