1Și au intrat împăratul și Aman să ospăteze împreună cu împărăteasa.
2Și a zis împăratul Estirei a doua zi când ospătà: ce este Estir împărăteasă? Și ce este cererea ta? Și ce este rugăciunea ta? Eu voiu dà ție până la jumătate de împărăția mea.
3Și răspunzând Estir, a zis: de am aflat har înaintea împăratului, dăruiască-mi mie și poporului meu iertarea pentru care mă rog.
4Că vânduți suntem, eu și poporul meu spre perire, spre jefuire și spre robie, noi și pruncii noștri să fim robi și roabe, și am cunoscut, că nu este vrednic vrăjmașul de curtea împăratului.
5Și a zis împăratul: cine este acesta, care a îndrăsnit a face lucrul acesta?
6Și a zis Estir: omul vrăjmaș Aman cel rău acesta este, iar Aman s’a cutremurat de împăratul și de împărăteasa.
7Deci împăratul sculându-se dela masă a mers în grădină, iar Aman se rugà de împărăteasa și cereà milă, pentrucă se vedeà pre sine în primejdie.
8Și s’a întors împăratul din grădină, iar Aman căzuse jos rugând pre împărăteasa, și a zis împăratul: încă și pre femeia mea o silește în casa mea? Iar Aman auzind s’a turburat.
9Și a zis Vugatan unul din fameni, fiindcă acesta știà lemnul cel de spânzurat, că l-a fost văzut în casa lui Aman, când l-a chemat la cina împăratului, și întrebând de acela, a înțeles dela unul din slugi ce se gătește. Deci a zis către împăratul: iată și lemn a gătit Aman lui Mardoheu, celui ce a grăit pentru împăratul, și este ridicat de Aman lemnul de cincizeci de coți, și a zis împăratul: să fie spânzurat el pre dânsul.
10Și a fost spânzurat Aman de lemnul care l-a fost gătit lui Mardoheu, și atunci a încetat mânia împăratului.