1Iar Domnul au depărtat somnul de la împăratul în noaptea aceea, și a zis slujitorului său, să aducă scrisorile cele de pomenire ale zilelor, să-i citească lui.
2Și a aflat scrisorile cele ce s’au scris pentru Mardoheu, cum a spus împăratului pre cei doi fameni ai împăratului, când păzeau ei și căutau să-și pue mâinile lor pre Artaxercsu.
3Și a zis împăratul: ce cinste sau dar am făcut lui Mardoheu? Și au zis slujitorii împăratului: nu i-ai făcut lui nimica.
4Iar când întrebà împăratul pentru bunăvoirea lui Mardoheu, iată Aman erà în curte, și a zis împăratul: cine este în curte? Că venise Aman în curte, ca să zică împăratului, să spânzure pre Mardoheu pre lemnul care l-a gătit.
5Și au zis slujitorii împăratului: iată Aman stă în curte, și a zis împăratul: chemați-l pre el.
6Și a zis împăratul lui Aman: ce voiu face omului, pre care vreau eu să-l cinstesc?
7Și a zis Aman întru sine: pre cine vrea împăratul să cinstească, fără numai pre mine?
8Și a zis către împăratul: omul pre care vreà împăratul să-l cinstească, să aducă slugile împăratului veșmânt de vison, cu care se îmbracă împăratul, și cal pre care încalecă împăratul.
9Și să-i deà unuia din prietenii cei cinstiți ai împăratului, și să îmbrace pre omul pre care iubește împăratul, și să-l pue călare pre cal, și să strige pre ulițele cetății, zicând: așà va fì la tot omul pre care împăratul voește a-l mărì.
10Și a zis împăratul lui Aman: bine ai grăit, așà fă lui Mardoheu jidovul, cel ce slujește în curte, și să nu lași să treacă nici un cuvânt din cele ce ai grăit.
11Și a luat Aman veșmântul și calul, și a îmbrăcat pre Mardoheu, și l-a suit pre el pre cal, și a trecut pre ulițile cetății, și a strigat zicând: așà va fì la tot omul, pre care împăratul vreà să-l mărească.
12Și s’a înapoiat Mardoheu la curte, iar Aman s’a întors întru ale sale supărat asupra capului său.
13Și a povestit Aman Zosarei femeii sale și prietenilor, cele ce s’au întâmplat, și au zis către el prietenii și femeia: de este din neamul Jidovilor Mardoheu, și ai început a te smerì înaintea lui, vei cădeà cu adevărat, și nu vei puteà să-ți izbândești asupra lui, că Dumnezeul cel viu este cu dânsul.
14Încă grăind ei, au venit famenii și au grăbit pre Aman să meargă la ospățul, care l-a gătit Estir.