1Și a fost în anul al patrulea supt Darie împăratul, fost-a cuvântul Domnului către Zahariea în ziua a patra a lunei a noua, care este haselev.
2Și a trimis în Vetil, Sarasar și Arveseer împăratul și oamenii lui, ca să se roage Domnului.
3Zicând către preoții cei ce erau în casa Domnului atotțiitorul, și către proroci zicând: intrat-a aici în luna a cincea sfințirea, precum a făcut acum în mai mulți ani.
4Și a fost cuvântul Domnului puterilor către mine zicând:
5Grăiește către tot poporul pământului și către preoți, zicând: de veți postì, sau veți plânge în a cincea sau a șaptea, și iată șaptezeci de ani, au post ați postit mie?
6Și de veți mâncà sau veți beà, au nu voi mâncați și voi beți?
7Au nu sunt acestea cuvintele, care le-au grăit Domnul în mâna prorocilor celor mai dinainte? Când erà Ierusalimul lăcuit și îndestulat, și cetățile lui împrejur și muntele și câmpul erà lăcuit?
8Și a fost cuvântul Domnului către Zaharia, zicând:
9Acestea zice Domnul atotțiitorul: judecați judecată dreaptă, și faceți milă și îndurare fiecare către fratele său.
10Și pre văduvă și pre sirman și pre nemernic și pre sărac nu asupriți, și de răutatea fratelui său fiecare să nu vă aduceți aminte întru inimile voastre.
11Și n’au ascultat ca să ià aminte, și au întors dosul cu îndărătnicie, și urechile lor le-au îngreuiat, ca să nu auză.
12Și inima lor și-au rânduit-o neascultătoare, ca să nu auză legea mea, și cuvintele, care le-au trimis Domnul atotțiitorul întru duhul său în mâna prorocilor celor mai dinainte, și s’a făcut mânie mare dela Domnul atotțiitorul.
13Și va fì precum au zis, și n’au ascultat de el: așà vor strigà, și nu’i voiu auzi, zice Domnul atotțiitorul.
14Și’i voiu lepădà pre ei la toate neamurile, care nu le-au cunoscut, și pământul se va pustiì pre urma lor, pentrucă nu va fì cel ce să treacă, și să se întoarcă, și au pus pământul cel ales întru pustiire.