1Mărturisì-mă-voiu ție Doamne, cu toată inima mea, spune-voiu toate minunile tale.
2Veseli-mă-voiu și mă voiu bucurà întru tine, cântà-voiu numelui tău prea înalte.
3Când se vor întoarce vrăjmașii mei înapoi, slăbì-vor și vor pierì de către fața ta;
4Că ai făcut judecata mea și îndreptarea mea; șezut-ai pre scaun, cela ce judeci dreptatea.
5Certat-ai neamurile și a pierit necredinciosul; numele lui l-ai stins în veac și în veacul veacului.
6Vrăjmașului i-a lipsit sabiile întru sfârșit, și cetăți i-a sfărâmat; perit-a pomenirea lui cu sunet.
7Și Domnul în veac rămâne; gătit-au la judecată scaunul său.
8Și el va judecà lumea întru dreptate; judecà-va noroadele cu îndreptare.
9Și s’au făcut Domnul scăpare săracului, ajutor în vremi cuvioase întru necazuri.
10Și să nădăjduiască spre tine cei ce cunosc numele tău; că nu ai părăsit pre cel ce te caută pre tine Doamne.
11Cântați Domnului celui ce lăcuește în Sion, vestiți întru neamuri isprăvile lui.
12Că cel ce caută sângiurile lor, și-au adus aminte, nu au uitat strigarea săracilor.
13Miluește-mă Doamne, vezi smerenia mea de către vrăjmașii mei, cela ce mă înalți pre mine din porțile morței;
14Ca să vestesc toate laudele tale, în porțile fetei Sionului veselì-ne-vom de mântuirea ta.
15Afundatu-s’au neamurile întru stricăciunea carea o au făcut; în cursa aceasta carea o au ascuns s’au prins piciorul lor.
16Cunoaște-se Domnul, judecăți făcând; întru faptele mâinilor sale, s’a prins păcătosul.
17Întoarcă-se păcătoșii la iad, toate neamurile cele ce uită pre Dumnezeu.
18Că nu până în sfârșit va fi uitat săracul; răbdarea săracilor nu va pierì până în sfârșit.
19Scoală-te Doamne, să nu se întărească omul, să se judece neamurile înaintea ta.
20Pune Doamne, dătător de lege preste ei, să cunoască neamurile, că oameni sunt.
21Pentruce Doamne, stai departe, treci cu vederea în vremi cuvioase întru necazuri?
22Când se mândrește necredinciosul, se aprinde săracul; prinde-se întru sfaturile care gândesc,
23Că se laudă păcătosul întru poftele sufletului său, și cel ce face strâmbătate bine se cuvintează.
24Întărâtat-a pre Domnul cel păcătos, dupre mulțimea mâniei lui nu va căutà, nu este Dumnezeu înaintea lui.
25Spurcă-se căile lui în toată vremea; leapădă-se judecățile tale de către fața lui; preste toți vrăjmașii săi va stăpânì.
26Că a zis întru inima sa: nu mă voiu clătì din neam în neam, fără de rău.
27A căruia de blestem gura lui este plină, și de amărăciune și de vicleșug.
28Supt limba lui osteneală și durere; șade întru pitulare cu cei bogați întru ascunsuri, ca să ucigă pre cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac se uită.
29Pândește întru ascuns, ca leul în culcușul său; pândește ca să apuce pre săracul; să apuce pre săracul, când îl va trage pre el.
30În lațul său îl va smerì pre el; plecà-se-va și va cădeà, când va stăpânì el pre cei săraci.
31Că a zis întru inima sa: uitat-au Dumnezeu, întors-au fața sa, ca să nu vază până în sfârșit.
32Scoală-te Doamne Dumnezeul meu, înalță-se mâna ta, nu uità pre săracii tăi până în sfârșit.
33Pentruce a mâniat necredinciosul pre Dumnezeu? Că a zis întru inima sa: nu va întrebà.
34Vezi, că tu la durere și la mânie privești, ca să-l dea pre el în mâinile tale; ție s’au lăsat săracul; sărmanului tu fii ajutor.
35Zdrobește brațul celui păcătos și rău; căutà-se-va păcatul lui și nu se va afla.
36Domnul este împărat în veac și în veacul veacului; periți neamuri din pământul lui.
37Pofta săracilor o ai auzit, Doamne; la gătirea inimei lor au luat aminte urechea ta.
38Judecă săracului și smeritului, ca să nu adauge încă a se mărì omul pre pământ.