1Doamne Domnul nostru, cât este de minunat numele tău în tot pământul!
2Că s’au înălțat mare cuviința ta mai pre sus de ceruri.
3Din gura pruncilor și a celor ce sug, ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii tăi, ca să sfărâmi pre vrăjmașul și izbânditorul.
4Că voiu vedeà cerurile, lucrul degetelor tale, luna și stelele, care tu le-ai întemeiat.
5Ce este omul, că-l pomenești pre el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pre el?
6Micșoratu-l-ai pre dânsul puțin oare ce decât îngerii, cu slavă și cu cinste l-ai încununat pre el, și l-ai pus pre dânsul preste lucrurile mâinilor tale.
7Toate le-ai supus supt picioarele lui: oile și boii, toate, încă și dobitoacele câmpului.
8Pasările cerului și peștii mărei, cele ce străbat cărările mărilor.
9Doamne Domnul nostru, cât este de minunat numele tău în tot pământul!