1Doamne nu cu mânia ta să mă mustri pre mine, nici cu iuțimea ta să mă cerți;
2Că săgețile tale s’au înfipt în mine, și ai întărit preste mine mâna ta; nu este vindecare în trupul meu de către fața mâniei tale.
3Nu este pace întru oasele mele de către fața păcatelor mele.
4Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea s’au îngreuiat preste mine.
5Împuțitu-s’au și au putrezit ranele mele de către fața nebuniei mele.
6Chinuitu-m’am și m’am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
7Că șalele mele s’au umplut de ocări, și nu este vindecare în trupul meu.
8Necăjitu-m’am și m’am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimei mele.
9Doamne, înaintea ta este toată dorirea mea; și suspinul meu dela tine nu s’a ascuns.
10Inima mea s’a turburat, părăsitu-m’a vârtutea mea și lumina ochilor mei, și aceasta nu este cu mine.
11Prietenii mei și vecinii mei, în preajma mea s’au apropiat și au stătut.
12Și cei mai de aproape ai mei, departe au stătut, și se sileau cei ce căutau sufletul meu.
13Și cei ce căutau cele rele mie, grăiau deșertăciuni, și vicleșuguri toată ziua cugetau; iar eu ca un surd nu auzeam, și ca un mut ce nu-și deșchide gura sa.
14Și m’am făcut ca un om ce nu aude, și nu are în gura lui mustrări.
1515 Că spre tine Doamne am nădăjduit, tu vei auzì Doamne Dumnezeul meu;
16Că am zis, ca nu cândvà să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s’au clătit picioarele mele, asupra mea mari au grăit.
17Că eu spre bătăi gata sunt, și durerea mea înaintea mea este pururea.
18Că fărădelegea mea eu voiu vestì, și mă voiu grijì pentru păcatul meu.
19Iar vrăjmașii mei trăesc, și s’au mai întărit decât mine, și s’au înmulțit cei ce mă urăsc fără dreptate.
20Cei ce-mi răsplătesc mie rele pentru bune, mă clevetiau, căci urmam bunătatea.
21Nu mă lăsà Doamne Dumnezeul meu, nu te depărtà dela mine.
22Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirei mele.