1Cuvintele mele sunt grăite dela Dumnezeu, învățătura împăratului, care l-a învățat pre el muma lui.
2Ce vei păzì fiule? Ce? Graiurile lui Dumnezeu; ție zic fiule cel întâiu născut, ce, fiul pântecelui meu? Ce, fiul rugăciunilor mele?
3Nu dà muerilor avuția ta și mintea ta și vieața, că mai pre urmă îți vei mutà sfatul.
4Toate le fă cu socoteală, cu măsură beà vin, cei puternici sunt mânioși; deci vin să nu beà.
5Ca nu bând să’și uite de înțelepciune, și nu vor puteà judecà drept pre cei slabi.
6Dați băutură, care îmbată, celor ce sunt în supărări și vin să beà celor ce sunt în dureri.
7Ca să’și uite de sărăcie, și de ostenele să nu’și mai aducă aminte.
8Fiule! Deschide gura ta cu cuvântul lui Dumnezeu, și judecă pre toți cum se cade.
9Deschide gura ta, și judecă drept, și fă dreptate săracului și mișelului.
10Femeie vrednică cine va aflà, mai scumpă este una ca aceasta decât pietrile cele de mult preț.
11Nădăjduește spre dânsa inima bărbatului ei, una ca aceasta nu se va lipsì de bune agonisele.
12Că lucrează bărbatului său lucruri bune în toată vieața.
13Agonisind lână și in, face cu mâinile sale lucru de treabă.
14Este ca o corabie, ce face neguțătorie, de departe adună avuția sa.
15Și se scoală de noapte, și gătește bucate casei, și dă de lucru slujnicilor,
16Văzând moșie o cumpără și din rodurile mâinilor sale sădește vie.
17Încingându’și mijlocul său cu tărie, își întărește brațul său la lucru.
18A prins gust că bine este a lucrà, și nu se stinge lumânarea ei toată noaptea.
19Mâinile sale întinde spre cele de folos, și coatele sale le întărește la fus.
20Mâinile sale le deschide săracului, și hrană dă celui lipsit.
21Nu poartă grije de cele din casă bărbatul ei, când se zăbovește undevà, că toți ai ei sunt îmbrăcați.
22Câte două haine a făcut bărbatului său, și eiș îmbrăcăminte de vison și de porfiră.
23Cinstit este în porți bărbatul ei, ori când merge întru adunare cu cei bătrâni și cu locuitorii pământului.
24Pânzeturi a făcut, și le-a vândut Finicienilor și cingători Hananeilor.
25Întru tărie și întru bună podoabă s’a îmbrăcat, și s’a veselit în zilele de apoi.
26Gura sa deschide cu socoteală și după lege; și rânduială pune limbei sale.
27Strimte sunt cărările casei sale și bucatele nu le mănâncă cu lene.
28Crescutu-ș’a fiii săi, și s’au îmbogățit, și bărbatul ei o a lăudat pre ea.
29Multe fete au agonisit bogăție, multe fete au făcut putere; iar tu le-ai întrecut și le-ai covârșit pre toate.
30Plăceri mincinoase și frumuseți deșarte femeești nu sunt întru tine, femeia cu minte se va binecuvântà; iar ea să laude frica Domnului.
31Dați ei din rodurile mâinilor sale, și să se laude în porți bărbatul ei.