1Suitu-s’au suflând în fața ta cel ce scoate din necaz, strejuește calea, întărește’ți mijlocul, îmbărbătează-te cu vîrtute foarte.
2Că au întors Domnul ocara lui Iacov, ca ocara lui Israil, că scuturând i-a scuturat pre ei și vițele lor.
3Stricat-au armele puterniciei lor din oameni, bărbați tari batjocorind în foc, frânele carelor lor în ziua gătirii lui, și călăreții se vor gâlcevì în căi.
4Și se vor amestecà carele, și se vor lovì în uliți. Vederea lor ca făcliile focului și ca fulgerile ce aleargă.
5Și’și vor aduce aminte boierii lor, și vor fugì ziua, și vor slăbì întru călătoriea sa, și se vor grăbì la ziduri, și vor gătì apărările lor.
6Porțile cetăților s’au deschis, și casele cele împărătești au căzut, și temelia s’a descoperit, și nimeni nu se suià.
7Și slujnicile ei se aduceau ca porumbițele, grăind întru inimele lor.
8Și Ninevi, ca o scăldătoare de apă apele ei, și ei fugind n’au stătut, și nu erà cine să privească.
9Jefuià argintul, jefuià aurul, și nu erà sfârșit podoabei ei; îngreuiatu-s’a mai mult decât toate vasele cele poftite ale ei.
10Scuturare și smâncitură și undezare și frângerea inimii și slăbirea genunchelor și dureri preste tot șoldul, și fața tuturor ca arsura oalei.
11Unde este lăcașul leilor și pășunea puilor leilor? Unde a mers leul ca să intre acolo puiul leului, și nu este cine să sperie?
12Leul a răpit de ajuns puilor săi, și a sugrumat leilor săi, și a umplut de vânat cuibul său și lăcașul său de jaf.
13Iată eu asupra ta, zice Domnul atotțiitorul; și voiu arde cu foc mulțimea ta, și pre leii tăi îi va mâncà sabiea, și voiu pierde de pre pământ vânatul tău, și nu se vor auzì mai mult faptele tale.