1Iar în zilele acelea a venit Ioan Botezătorul, propoveduind în pustia Iudeei,
2Și zicând: pocăiți-vă, că s’a apropiat împărăția cerurilor;
3Că acesta este cela ce s’a zis de Isaia prorocul, ce zice: glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui.
4Și acest Ioan aveà îmbrăcămintea lui din peri de cămilă, și brâu de curea împrejurul mijlocului lui, iar hrana lui erà acride și miere sălbatică.
5Atunci ieșià la dânsul Ierusalimul și toată Iudeea și toată laturea dimprejurul Iordanului,
6Și se botezau în Iordan dela dânsul, mărturisindu’și păcatele lor.
7Și văzând pre mulți din Farisei și din Saduchei venind către botezul lui, a zis lor: pui de năpârci, cine v’a arătat vouă ca să fugiți de mânia ceea ce va să fie?
8Faceți dar roduri vrednice de pocăință.
9Și să nu vi se pară a grăì întru sinevă: părinte avem pre Avraam; că zic vouă, că poate Dumnezeu și din pietrile acestea să ridice fii lui Avraam.
10Că iată și securea la rădăcina pomilor zace; deci, tot pomul, care nu face roadă bună, se taie și în foc se aruncă.
11Eu vă botez pre voi cu apă, spre pocăință; iar cela ce vine după mine, mai tare decât mine este, căruia nu sunt vrednic a’i țineà încălțămintele: acesta vă va botezà pre voi cu Duh Sfânt și cu foc.
12A cărui lopată este în mâna lui, și va curățì aria sa, și va adunà grâul în jitnița sa, iar plevele le va arde cu focul nestins.
13Atunci au venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan, ca să se boteze dela dânsul.
14Iar Ioan îl oprià pre el, zicând: eu am trebuință a mă botezà de tine, și tu vii către mine?
15Și răspunzând Iisus, au zis către el: lasă acum, că așà este cu cuviință nouă ca să plinim toată dreptatea. Atunci l-a lăsat pre el.
16Și botezându-se Iisus, îndatăș au ieșit din apă; și iată i s’au deșchis lui cerurile și a văzut pre Duhul lui Dumnezeu pogorându-se ca un porumb și venind preste dânsul;
17Și iată glas din ceruri zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, întru carele am binevoit.