1Și apropiindu-se Fariseii și Saducheii, ispitindu-l îl rugau pre dânsul ca să le arăte lor semn din cer.
2Iar el răspunzând, au zis lor: când se face seară ziceți: senin va fi, că se roșește cerul;
3Și dimineața ziceți: astăzi va fi furtună, că se roșește cerul posomorît. Fățarnicilor, fața cerului știți să o socotiți, iar semnele vremilor nu puteți?
4Neamul viclean și preacurvar semn caută, și semn nu se va dà lui, fără numai semnul lui Ionà prorocul. Și lăsându-i pre dânșii, s’au dus.
5Și mergând ucenicii lui de ceea parte, uitaseră să ià pâine.
66 Iar Iisus le-au zis lor: căutați și vă păziți de aluatul Fariseilor și al Saducheiior.
7Iar ei cugetau întru sine, zicând: pâine n’am luat.
8Iar Iisus cunoscând aceasta le-au zis lor: ce cugetați întru voi, puțin credincioșilor, că n’ați luat pâine?
9Dar nu înțelegeți, nici vă aduceți aminte de cele cinci pâini la cele cinci mii, și câte coșuri ați luat?
10Nici de cele șapte pâini la cele patru mii, și câte coșnițe ați luat?
11Cum nu înțelegeți, că nu pentru pâine am zis vouă să vă păziți de aluatul Fariseilor și al Saducheilor?
12Atunci au înțeles că nu de aluatul pâinei au zis lor să se păziască, ci de învățătura Fariseilor și a Saducheilor.
13Iar venind Iisus în părțile Chesariei lui Filip, au întrebat pre ucenicii săi zicând: cine’mi zic oamenii că sunt eu, Fiul Omului?
14Iar ei au zis: unii, Ioan Botezătorul; alții Ilie; iar alții Ieremia, sau unul din proroci.
15Zis-au lor Iisus: dar voi cine’mi ziceți că sunt?
16Și răspunzând Simon Petru, a zis: tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu.
17Și răspunzând Iisus, au zis lui: fericit ești Simone var Ionà, că trup și sânge nu ți-a descoperit ție, ci Tatăl meu cel din ceruri.
18Și eu zic ție, că tu ești Petru, și pre această piatră voiu zidì Biserica mea, și porțile iadului nu o vor biruì pre dânsa.
19Și’ți voiu dà ție cheile împărăției cerurilor, și ori ce vei legà pre pământ, va fi legat în ceruri, și ori ce vei dezlegà pre pământ, va fi dezlegat în ceruri.
20Atunci au poruncit ucenicilor săi ca să nu spue nimănui că el este Hristos.
21De atunci au început Iisus a spune ucenicilor săi, că se cuvine lui a merge în Ierusalim, și multe a pătimì dela bătrâni și dela arhierei și dela cărturari, și a fi omorît, și a treia zi a învià.
22Și luându’l pre el Petru, a început a’i stà lui împrotivă, zicând: milostiv fii ție Doamne; să nu fie ție aceasta.
23Iar el întorcându-se, au zis lui Petru: mergi după mine, Satano! Sminteală îmi ești; că nu cugeți cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.
24Atunci Iisus au zis ucenicilor săi: ori cine voește să vie după mine, să se lepede de sine, și să’și ià crucea sa, și să’mi urmeze mie.
25Că cine va vreà să’și mântuiască sufletul său, pierde’l-va pre el; iar cine își va pierde sufletul său pentru mine, aflà’l-va pre el.
26Că ce folos este omului de ar dobândì lumea toată, iar sufletul său își va pierde? Sau ce va dà omul schimb pentru sufletul său?
27Că va să vie Fiul Omului întru slava Tatălui său, cu îngerii săi, și atunci va răsplătì fiecăruia după faptele lui.
28Amin grăiesc vouă: sunt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gustà moarte până ce vor vedeà pre Fiul Omului venind întru împărăția sa.