1Atunci au venit la Iisus Cărturarii și Fariseii, cei din Ierusalim, zicând:
2Pentruce ucenicii tăi calcă așezământul bătrânilor? Că nu’și spală mâinile lor când mănâncă pâine.
3Iar el răspunzând le-au zis lor: pentruce și voi călcați porunca lui Dumnezeu pentru așezământul vostru?
4Că Dumnezeu au poruncit zicând: cinstește pre tatăl tău și pre muma ta; și: cela ce va grăì de rău pre tatăl său, sau pre muma sa, cu moarte să moară.
5Iar voi ziceți: cela ce ar zice tatălui-său sau mumei-sale: Darul este aceea cu care te-ai fi folosit dela mine.
6Și să nu cinstească pre tatăl său, sau pre mumă-sa. Și ați stricat porunca lui Dumnezeu, pentru așezământul vostru.
7Fățarnicilor, bine a prorocit pentru voi Isaia zicând:
8Se apropie de mine norodul acesta cu gura lui și cu buzele mă cinstește, iar inima lor departe stă dela mine.
9Și în zadar mă cinstește învățând învățături, porunci omenești.
10Și chemând la sine pre noroade, le-au zis lor: auziți și înțelegeți;
11Nu ce intră în gură spurcă pre om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pre om.
12Atunci apropiindu-se către dânsul ucenicii lui, i-au zis: cunoscut-ai că Fariseii auzind cuvântul, s’au scandalisit?
13Iar el răspunzând au zis: tot sadul, pre care nu l-au sădit Tatăl meu cel ceresc, se va desrădăcinà.
14Lăsați’i pre dânșii; povățuitori orbi sunt ai orbilor; și orb pre orb de va povățuì, amândoi în groapă vor cădeà.
15Și răspunzând Petru, a zis lui: spune nouă pilda aceasta.
16Iar Iisus au zis lor: încă și voi nepricepuți sunteți?
17Dar nu înțelegeți, că tot ce intră în gură merge în pântece și iese pre afedron?
18Iar cele ce ies din gură, din inimă ies, și acelea spurcă pre om.
19Că din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule.
20Acestea sunt care spurcă pre om, iar cu mâini nespălate a mâncà, nu spurcă pre om.
21Și ieșind Iisus de acolo, s’au dus în părțile Tirului și ale Sidonului.
22Și iată o muiere Hananiancă ieșind din hotarele acelea, strigà către dânsul, zicând: miluește-mă Doamne, Fiul lui David; fiica mea rău se îndrăcește.
23Iar el nu i-au răspuns ei cuvânt. Și apropiindu-se ucenicii lui, îl rugau pre el zicând: slobozește-o pre ea, că strigă în urma noastră.
24Iar el răspunzând au zis: nu sunt trimis fără numai către oile cele pierdute ale casei lui Israil.
25Și ea venind s’a închinat lui zicând: Doamne, ajută’mi!
26Iar el răspunzând au zis: nu este bine a luà pâinea fiilor și a o aruncà câinilor.
27Iar ea a zis: adevărat, Doamne, că și câinii mănâncă din sfărâmiturile ce cad din masa domnilor săi.
28Atunci răspunzând Iisus, au zis ei: o! muiere, mare este credința ta; fie ție precum voiești. Și s’a tămăduit fiica ei dintru acel ceas.
29Și trecând de acolo Iisus, au venit lângă marea Galileei și suindu-se în munte, au șezut acolo.
30Și au venit la dânsul noroade multe, având cu sine șchiopi, orbi, muți, ciungi și alții mulți, și i-au aruncat pre dânșii la picioarele lui Iisus, și i-au tămăduit pre ei,
31În cât se mirau noroadele văzând pre muți grăind, pre ciungi sănătoși, pre șchiopi umblând și pre orbi văzând; și slăviau pre Dumnezeul lui Israil.
32Iar Iisus chemând la sine pre ucenicii săi, au zis: milă’mi este de norodul acesta, că iată trei zile sunt de când așteaptă lângă mine, și n’au ce mâncà; și a’i slobozi pre dânșii flămânzi nu voiesc, ca nu cumvà să slăbiască pre cale.
33Și au grăit lui ucenicii lui: de unde nouă în pustie atâtea pâini, în cât să se sature atâta norod?
34Și au zis lor Iisus: câte pâini aveți? Iar ei au zis: șapte și puțini peștișori.
35Și au poruncit norodului să șează pre pământ.
36Și luând pre cele șapte pâini și peștii, mulțămind au frânt și au dat ucenicilor lui, iar ucenicii norodului.
37Și au mâncat toți și s’au săturat, și au luat rămășițele de sfărâmituri șapte coșnițe pline.
38Iar cei ce mâncaseră erau ca patru mii de bărbați, afară de muieri și de copii.
39Și slobozind noroadele, au intrat în corabie și au trecut în hotarele Magdalului.