1Adu’ți aminte Doamne, ce s’a făcut nouă, privește și vezi ocara noastră.
2Moștenirea noastră s’a mutat la alții, casele noastre la streini.
3Sărmani ne-am făcut, nu este tată, maicele noastre ca văduvele.
4Apa noastră cu argint o am băut, lemnele noastre cu schimb au venit.
5Preste cerbicea noastră ne-am gonit, ostenit-am, nu ne-am odihnit.
6Eghipetul a dat mâna, Asur spre săturarea lor.
7Părinții noștri au păcătuit și nu sunt, noi fărădelegile lor am purtat.
8Robi ne-au stăpânit pre noi, mântuit nu este din mâinile lor.
9Cu sufletele noastre vom aduce pâinea noastră de către fața sabiei pustiului.
10Pielea noastră ca un cuptor s’a afumat, smulsu-s’a de către fața viforului foametei.
11Pre femei în Sion au smerit, pre fecioare în cetățile lui Iuda.
12Boierii cu mâinile lor s’au spânzurat, bătrânii nu s’au cinstit.
13Cei aleși plângere au luat și tinerii cu lemn au slăbit.
14Și bătrânii dela poartă s’au părăsit, cei aleși dela cântările lor au încetat.
15Stricatu-s’a bucuria inimei noastre, întorsu-s’a întru plângere jocul nostru.
16Căzut-a cununa capului nostru și vai nouă, că am păcătuit.
17Pentru aceasta s’a făcut durere, întristată este inima noastră, pentru aceasta s’au întunecat ochii noștri.
18Pre muntele Sionului, că s’a stins, vulpi au trecut printr’însul.
19Tu Doamne în veac vei rămâneà, scaunul tău în neam și în neam.
20Pentruce până în sfârșit ne vei uità pre noi? Părăsì-ne-vei pre noi întru îndelungare de zile?
21Întoarce-ne pre noi Doamne către tine și ne vom întoarce, și înnoiește zilele noastre ca și mai nainte.
22Că lepădând, ne-ai lepădat pre noi, mâniatu-te-ai spre noi foarte.