1Cum se va negrì aurul? Schimbà-se-va argintul cel bun? Vărsàtu-s’au pietrile cele sfinte la începuturile tuturor ieșirilor.
2Fiii Sionului cei cinstiți, cei ridicați cu aur, cum s’au socotit între vase de lut, care sunt lucruri de mâinile olarului?
3Și balaurii dezbrăcară țâțele, aplecat-au puii lor, fetele poporului meu spre nevindecare, ca pasărea în pustie.
4Lipitu-s’a limba sugătorului de gâtlejul său pentru sete, pruncii au cerut pâine, nu este cine să o frângă lor.
5Cei ce mâncau desfătările s’au stins întru ieșiri, cei ce se apleacă în făși, îmbrăcatu-s’au cu gunoiu.
6Și s’a mărit fărădelegea fetei poporului meu, mai mult decât fărădelegea Sodomului, celui surpat ca o nevoință și nu i-a durut întru ea mâinile.
7Curățitu-s’au cei sfințiți ai ei mai mult decât zăpada, luminatu-s’au mai mult decât laptele, închegatu-s’a mai mult decât piatra sapfirului zmulgerea lor.
8Întunecatu-s’a mai mult decât spuza chipul lor, nu s’au cunoscut întru ieșiri, închegatu-s’a pielea lor preste oasele lor, uscatu-s’a, făcutu-s’a ca un lemn.
9Mai buni erau răniții cei de sabie, decât cei răniți de foamete, mers-au împinși dela roadele țarinelor.
10Mâinile femeilor celor neîndurătoare au fiert pe pruncii lor, fost-au lor spre mâncare întru surparea fetei poporului meu.
11Sfârșit-au Domnul mâniea sa, vărsat-au iuțimea mâniei sale și au aprins foc în Sion și au ars de tot temeliile lui.
12N’au crezut împărații pământului, toți cei ce lăcuesc lumea, că va intrà vrăjmașul și necăjitorul prin porțile Ierusalimului.
13Pentru păcatele prorocilor lui, pentru strâmbătățile preoților lui, celor ce au vărsat sânge drept în mijlocul lui.
14Clătitu-s’au priveghetorii lui întru ieșiri, pângăritu-s’au cu sânge, neputând ei, atins-au îmbrăcămintele lor.
15Feriți-vă dela cele necurate, chemați pre ei, feriți-vă! feriți-vă! Nu vă atingeți, că s’au ațâțat și s’au și turburat, ziceți întru neamuri: nu vor mai adaoge a nemernicì.
16Fața Domnului este partea lor, nu va adaoge a privì la ei, fața preoților n’au luat, pre proroci n’au miluit.
17Însă fiind noi s’au sfârșit ochii noștri, spre ajutorul nostru îndeșert privind noi am privit la neam, care nu mântuește.
18Vânat-am pre cei mai mici ai noștri, ca să nu meargă în ulițele noastre, apropiatu-s’a vremea noastră, plinitu-s’au zilele noastre, sosit-a sfârșitul nostru.
19Sprinteni s’au făcut cei ce ne goniau pre noi, mai mult decât vulturii cerului, preste munți s’au ațâțat, în pustiu ne-au pândit pre noi.
20Duhul feței noastre unsul Domnul s’au prins întru stricăciunile noastre, căruia am zis: întru umbra lui vom trăì întru neamuri.
21Bucură-te și te veselește fata Idumeii, ceea ce lăcuești pre pământ; că și preste tine va trece paharul Domnului, îmbătà-te-vei și vei vărsà.
22Sfârșitu-s’a fărădelegea ta fată Sion, nu va adaoge încă a te înstreinà pre tine, cercetat-a fărădelegile tale fată Edom, descoperit-a necurățiile tale.