1Ascultă o Iov cuvintele mele, și bagă în urechi graiul meu.
2Că iată am deschis gura mea, și a grăit limba mea.
3Curată este inima mea întru cuvinte, și priceperea buzelor mele curate va gândì.
4Duhul cel dumnezeesc este, cel ce m’au făcut pre mine, și suflarea Atotțiitorului este ceea ce mă învață pre mine.
5De poți dă-mi răspuns la acestea, așteaptă, caută la mine și eu la tine.
6Din lut ești tu făcut ca și mine, dintr’același amândoi suntem făcuți.
7Să nu te îngrozească frica mea, nici mâna mea grea să fie preste tine.
8Că ai grăit întru urechile mele, glasul cuvintelor tale am auzit că ai zis:
9Curat sunt eu, și n’am păcătuit, fără de prihană sunt, n’am făcut fărădelege.
10Și a aflat asupra mea ponos, și mă socotește ca pre un vrăjmaș.
11Și a pus în lemn piciorul meu, și au păzit toate căile mele.
12Cum dar zici, drept sunt, și nu m’au ascultat? Că veșnic este cel deasupra pământenilor.
13Și zici, pentruce n’au ascultat tot cuvântul dreptății mele.
14Că odată va grăì Domnul, și a doua oară
15Prin vis sau prin vedere de noapte. sau ca când cade groaznică frică preste oameni, când sunt adormiți pre pat.
16Atunci descopere mintea oamenilor, cu chipuri de frică ca acestea îi înfricoșează pre ei.
17Ca să întoarcă pre om dela strâmbătate, și trupul lui să-l mântuiască de cădere.
18Și sufletul lui să-l scoață de la moarte, și să nu cază el în răsboiu.
19Și iar îl va certa pre el cu boală pre pat, și amorțește mulțimea oaselor lui.
20Și toată mâncarea de grâu nu o va primì, iar sufletul lui mâncare poftește.
21Până ce vor putrezì cărnurile lui, și se vor vedeà oasele lui goale.
22Și se apropie de moarte sufletul lui, și vieața lui de iad.
23De vor fi o mie de îngeri, aducători de moarte, nici unul dintre ei nu-l va rănì pre el, de va cugeta cu inima să se întoarcă către Domnul, și va spune omului păcatul lui, și fărădelegea lui o va arătà,
24Va sprijinì să nu cază în moarte, și va întinerì trupul lui ca spoiala pre perete, și oasele lui le va umpleà de măduvă.
25Și va muià carnea lui ca a unui prunc, și-l va tămăduì pre el, și-l va face bărbat între oameni.
26Și se va rugà către Domnul, și-l va ascultà, și va intrà cu față lină cu mărturisire, și va dà oamenilor dreptate.
27Și apoi atunci se va vinovățì omul pre sine, zicând că acestea am făcut și nu m’au pedepsit cu bătăi vrednice de păcatele, care le-am făcut.
28Mântuește sufletul meu, ca să nu vie întru stricăciune, și vieața mea să vază lumină.
29Iată acestea toate trei căi le lucrează cel puternic cu omul.
30Și au izbăvit sufletul meu de moarte, că vieața mea întru lumină va lăudà pre el.
31Bagă în urechi Iov și mă ascultă, amuțește și eu voiu grăì.
32De ai cuvinte, răspunde mie, grăește, că-mi este voia să te îndreptezi tu.
33Iar de nu, ascultă-mă tu, taci, și te voiu învățà pre tine înțelepciunea.