1Pentruce vremile nu sunt ascunse de Domnul ca cei necredincioși să nu vază zilele Lui.
2Hotarul au mutat, turma cu păstorul au jefuit.
3Asinul săracului au luat, și vaca văduvei o au zălogit.
4Abătut-au pre cei neputincioși dela calea cea dreaptă, și cei blânzi ai pământului împreună s’au ascuns.
5Și au năvălit ca niște asini în țarină asupra mea, ieșind după obiceiul lor, luând fiecare pâine pentru fiii săi.
6Mai nainte de vreme au secerat țarina, nu a sa, cei neputincioși au lucrat viile celor necredincioși fără plată și fără mâncare.
7Și pre mulți goi i-au făcut să doarmă fără haine, și îmbrăcămintea sufletului lor o au luat.
8De roua munților se umezesc; neavând acoperemânt, cu piatră s’au învelit.
9Răpit-au dela țâță pre cel sărman, și pre cel căzut l-au smerit.
10Și pre cei goi i-au adormit cu strâmbătate, și pâinea celor flămânzi au luat.
11În strâmtori cu strâmbătate au pândit, și calea drepților n’au știut,
12Cari din cetate și din casele sale au fost scoși, și sufletul pruncilor au suspinat tare, și el pentru ce nu i-au cercetat pre aceștia cât au fost ei pre pământ?
13Pre pământ fiind ei, n’au cunoscut, nici au știut calea dreptății, nici pre cărările lor n’au umblat.
14Și cunoscând lucrurile lor, datu-i-au pre ei întru întunerec, și noaptea va fì ca un fur.
15Și ochiul preacurvarului păzește întunerecul, zicând: nu mă va luà aminte ochii, și-și ascunde fața.
16Săpat-a întru întunerec casă, ziua s’a ascuns pre sine, n’a cunoscut lumina.
17Că dimineața lor umbră de moarte, că va cunoaște turburările umbrei morții.
18Mai ușor este decât fața apei, blesteme-se partea lor pre pământ, și să se vază oasele lor pre pământ uscate.
19Că din sânul săracilor au răpit.
20După aceea s’a pomenit păcatul lor, și ca o ceață de rouă nevăzută s’a făcut, să se deà lui după cum a lucrat, și să se zdrobească tot cel nedrept ca lemnul cel fără de vindecare.
21Că cei sterpe nu i-au făcut bine, și pre femeia săracă n’au miluit.
22Și cu mânie au surpat pre cei neputincioși, sculatu-s’au, dar nu va crede asupra vieții sale.
23Când se va bolnăvì, să nu nădăjduiască sănătate, ci va cădeà în boală.
24Că la mulți rău a făcut înălțarea lui, și s’au veștejit ca și nalba la arșiță, sau ca un spic uscat, care de sineș cade.
25Iar de nu este așà, cine este cel ce zice, că minciuni grăesc eu? Și va socotì întru nimic cuvintele mele.