1Și răspunzând Iov a zis:
2Apoi voi oameni sunteți, au cu voi se va sfârși înțelepciunea?
3Că și eu am inimă ca și voi.
4Că bărbatul cel drept și fără de prihană s’a făcut de batjocură.
5Că în vreme norocită a fost gătit să cază supt alții, și casele lui să se prade de cei fărădelege.
6Dar cu adevărat nici unul rău fiind, să nu nădăjduiască, nevinovat a fì, câți părăsesc pre Domnul, ca și cum n’ar fì certare lor.
7Ci întreabă pre cele cu patru picioare, de-ți vor spune, și pre pasările cerului, de-ți vor povestì.
8Grăește pământului de-ți va spune ție și-ți vor tâlcuì ție.
9Cine dar n’a cunoscut întru toate acestea, că mâna Domnului au făcut acestea?
10Și cum că în mâna lui este sufletul tuturor celor ce viețuesc și duhul a tot omul.
11Urechea deosebește cuvintele, iar gâtlejul gustă bucatele.
12În multă vreme este înțelepciunea, iar în multă vieață este știința.
13La el este înțelepciunea și puterea, la el este sfatul și priceperea.
14De va surpà, cine va zidì?
15De va închide pre oameni, cine le va deschide?
16De va oprì apa, va uscà pământul, iar de o va slobozì, îl va pierde surpându-l.
17La el este puterea și tăriea, la el este știința și priceperea, cel ce robește pre sfetnici și pre judecătorii pământului îngrozește.
18Cel ce pune pre împărați pre scaune, și încinge cu brâu mijlocul lor.
19Cel ce trimite pre preoți în robie și surpă pre puternicii pământului.
20Cel ce schimbă buzele credincioșilor și cunoaște priceperea bătrânilor.
21Cel ce varsă necinste preste boieri, și înalță pre cei smeriți.
22Cel ce descopere adâncurile întunerecului și preface în lumină umbra morții.
23Cel ce mărește neamuri și le pierde, cel ce împrăștie neamuri și le adună.
24Cel ce schimbă inimile boierilor noroadelor pământului, și i-au făcut pre ei să rătăcească în calea, care n’au știut.
25Să pipăe întunerec, și nu lumină, și să rătăcească ca cel beat.