1De unde sunt răsboaie și sfezi între voi? Au nu de aici, din desmerdările voastre care se oștesc întru mădulările voastre?
2Poftiți și nu aveți; ucideți și pismuiți, și nu puteți dobândì; vă sfădiți și faceți răsboaie, și nu aveți, pentrucă nu cereți.
3Cereți și nu luați, pentrucă rău cereți, ca întru desmerdările voastre să cheltuiți.
4Preacurvarilor și preacurvelor, au nu știți că dragostea lumei acesteia vrajbă este către Dumnezeu? Deci oricare va vrea să fie prieten lumei, vrăjmaș lui Dumnezeu se face.
5Au vi se pare că în deșert scriptura grăește: spre zavistie poftește duhul care lăcuește întru noi?
6Ci mai mare dar dă. Pentru aceea zice: Domnul celor mândri le stă împrotivă, iar celor smeriți le dă har.
7Supuneți-vă, drept aceea, lui Dumnezeu. Stați împrotivă diavolului, și va fugì dela voi.
8Apropiați-vă de Dumnezeu, și se va apropià de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; și vă curățiți inimile voastre cei îndoiți la suflet.
9Pătimiți și lăcrămați și plângeți, râsul vostru spre plâns să se întoarcă, și bucuriea întru tânguire.
10Smeriți-vă înaintea lui Dumnezeu, și vă va înălțà pre voi.
11Nu grăiți de rău unul pre altul, fraților. Că cela ce grăește de rău pre fratele său, și judecă pre fratele său, grăește de rău legea, și judecă legea; iar dacă judeci legea, nu ești făcător legei, ci judecător.
12Unul este puitorul legei și judecătorul carele poate să mântuiască și să piarză; iar tu cine ești care judeci pre altul?
13Veniți acum, cei ce ziceți: astăzi sau mâine vom merge întru acea cetate, și vom face acolo un an și vom neguțătorì și vom dobândì;
14Cari nu știți ce se va întâmpla mâine. Că ce este vieața voastră? Că abur este care întru puțin se arată, și după aceea piere.
15În loc de a zice voi: de va vreà Domnul, și vom fi vii, vom face aceasta sau aceea.
16Iar acum vă lăudați întru trufiile voastre; toată lauda de acest fel, rea este.
17Drept aceea, celui ce știe a face bine, și nu’l face, păcat este lui.