1Frații mei, nu întru alegerea fețelor să aveți credința Domnului nostru Iisus Hristos al slavei.
2Că de va intrà întru adunarea voastră vre un om având inel de aur, cu haină luminoasă, și va intrà și vre un sărac cu haină proastă;
3Și veți căutà la cel ce poartă haina cea luminoasă, și veți zice lui: tu șezi aici bine; și săracului veți zice: tu stăi acolo, sau șezi aici supt așternutul picioarelor mele.
4Și nu v’ați luat aminte întru voi, și v’ați făcut judecători de gânduri rele?
5Ascultați, frații mei cei iubiți, au nu Dumnezeu au ales pre săracii lumei acesteia, bogați în credință, și moștenitori împărăției care o au făgăduit celor ce îl iubesc pre el?
6Iar voi ați necinstit pre cel sărac. Au nu bogații vă asupresc pre voi, și aceia vă trag pre voi la judecăți?
7Au nu ei hulesc numele cel bun care s’a chemat preste voi?
8Însă de împliniți legea cea împărătească după scriptură, să iubești pre aproapele tău ca însuți pre tine, bine faceți;
9Iar de vă uitați în față, păcat faceți, mustrându-vă de lege ca niște călcători de lege.
10Că oricine va păzì toată legea și va greșì întru una, s’a făcut tuturor vinovat.
11Că cel ce au zis: să nu curvești, au zis și: să nu ucizi. Și de nu curvești, dar ucizi, te-ai făcut călcător legei.
12Așà să grăiți, și așà să faceți, ca și cum prin legea slobozeniei aveți să vă judecați.
13Că judecată fără de milă este celuia ce nu face milă; și se laudă mila asupra judecăței.
14Ce folos este frații mei, de ar zice cinevà că are credință, iar fapte nu are? Au poate credința să’l mântuiască pre dânsul?
15Că de va fi fratele sau sora goli și lipsiți de hrana cea de toate zilele,
16Și va zice lor cinevà dintru voi: mergeți cu pace, încălziți-vă și vă săturați; și nu le-ar dà lor cele de treabă trupului, ce folos ar fi?
17Așà și credința, dacă nu are fapte, moartă este singură.
18Ci va zice cinevà: tu ai credință, iar eu am fapte; arată’mi credința ta din faptele tale, și eu îți voi arătă ție din faptele mele credința mea.
19Tu crezi că Dumnezeu unul este, bine faci; și dracii cred și se cutremură.
20Voești dar să înțelegi, o omule deșerte, că credința fără de fapte moartă este?
21Avraam părintele nostru, au nu din fapte s’a îndreptat, suind pre Isaac fiul său pre jertfelnic?
22Vezi că credința lucrà dimpreună cu faptele lui și din fapte s’a împlinit credința?
23Și s’a împlinit scriptura care zice: și a crezut Avraam lui Dumnezeu și i s’a socotit lui întru dreptate, și prieten al lui Dumnezeu s’a chemat.
24Vedeți dar că din fapte se îndreptează omul, iar nu numai din credință.
25Așijderea încă și Raav curva, au nu din fapte s’a îndreptat primind pre vestitori, și pre altă cale scoțându’i?
26Că precum trupul fără de duh mort este, așà și credința fără de fapte moartă este.