1Veselește-te cea stearpă, care nu naști, dă glas și strigă, ceea ce nu aveai dureri de naștere, că mai mulți sunt fiii celei pustie, decât acelei ce are bărbat.
2Că au zis Domnul: lărgește locul cortului tău și pieile corturilor tale le întinde, nu le scumpì, lungește funiile tale, și țărușii tăi împuternicește-i.
3Încă și deadreapta și deastânga lățește, și sămânța ta va moștenì neamuri, și cetăți pustii vei lăcuì.
4Nu te teme, pentrucă te-ai rușinat, nici să’ți fie rușine, pentrucă te-ai ocărît, că de rușinea cea veșnică vei uità, și de ocara văduviei tale mai mult nu’ți vei aduce aminte.
5Că Domnul cel ce te-au făcut pre tine, Domnul Savaot este numele lui, și cel ce te izbăvește pre tine, el este Dumnezeul lui Israil, Dumnezeu atot pământul se va chemà.
6Nu ca pre o femeie părăsită și slabă la inimă te-au chemat pre tine Domnul, nici ca pre o femeie din tinerețe urîtă, zis-au Dumnezeul tău.
7Puțină vreme te-am părăsit, și cu milă mare te voiu miluì.
8Întru mânie puțină am întors fața mea de către tine, și cu milă veșnică te voiu miluì, zis-au cel ce te-au izbăvit pre tine Domnul.
9Dela apa care a fost pe vremea lui Noe, aceasta este mie, precum m’am jurat lui în vremea aceea, că mai mult nu mă voiu mânieà asupra pământului pentru tine.
10Nici cu înfricoșarea ta voiu mutà munții, și dealurile nu se vor clătì; așà nici mila mea nu va lipsì dela tine, nici legătura păcii mele nu se va luà, că au zis Domnul cel milostiv ție:
11Smerită și neașezată ai fost, n’ai avut mângâere, iată eu gătesc ție piatra ta, rubinul și temeliile tale sapfir.
12Și voiu pune zăbrelele tale iaspis, și porțile tale pietre de cristal, și zidul tău pietre alese.
13Și pre toți fiii tăi învățați lui Dumnezeu, și întru multă pace vor fì fiii tăi.
14Și cu dreptate te vei zidì, depărtează-te de nedreptate, și nu te vei teme, și cutremur nu se va apropià la tine.
15Iată nemernici vor venì pentru mine la tine, și vor lăcuì la tine, și vor scăpà la tine.
16Iată eu te-am zidit pre tine, nu ca fierarul suflând cărbuni, și scoțând unelte la lucru, și eu te-am zidit, nu ca să te stric cu pierzare.
17Tot lucrul făcut împrotiva ta, nu va sporì, și tot glasul se va sculà asupra ta la judecată, pre toți aceia vei biruì, și cei supuși ai tăi vor fì într’însul; este moștenire celor ce slujesc Domnului, și voi veți fì mie drepți, zice Domnul.