1Doamne! Cine a crezut auzului nostru, și brațul Domnului, cui s’a descoperit?
2Vestit-am ca un prunc înaintea lui, și ca o rădăcină în pământ însetat; n’are chip el, nici mărire, și l-am văzut pre el, și n’aveà chip, nici frumusețe.
3Ci chipul lui necinstit, și mai sfârșit decât al fiilor omenești, om ce erà întru bătae, și știind răbdà durere, că s’a schimbat fața lui, defăimat a fost și nesocotit.
4Acesta păcatele noastre le poartă, și pentru noi rabdă durere, și noi am gândit, că dela Dumnezeu este el întru durere, în chin și în necaz.
5Iar el s’a rănit pentru păcatele noastre, și a pătimit pentru fărădelegile noastre, certarea împăcării noastre pre dânsul, și cu rana lui noi toți ne-am vindecat.
6Toți ca niște oi am rătăcit, fiecare din calea sa s’a abătut, și Domnul l-au dat pre el pentru păcatele noastre.
7Și el, pentruce s’a chinuit, nu ș’a deschis gura sa; ca o oaie la junghiere s’au adus, și ca un miel fără de glas înaintea celui ce’l tunde, așà nu’și deschide gura sa.
8Întru smerenie judecata lui s’a ridicat, și neamul lui cine’l va spune? Că s’a luat de pre pământ vieața lui, pentru fărădelegile poporului meu s’au adus la moarte.
9Și voiu dà pre cei răi în locul îngropării lui, și pre cei bogați în locul morții lui; că fărădelege n’au făcut, nici s’au aflat vicleșug în gura lui.
10Și Domnul va să’l curețe pre el de rane, de se va dà pentru păcat; sufletul vostru va vedeà sămânță îndelungată.
11Și và Domnul cu mâna sa să scoață din durere sufletul lui, și să’i arate lui lumină, și să’l facă cu știință, și să îndrepteze pre cel drept, care bine slujește multora, și păcatele lor el le va purtà.
12Pentru aceasta el va moștenì pre mulți, și va împărțì dobânzile celor tari, pentrucă s’a dat la moarte sufletul lui, și cu cei fărădelege s’au socotit, și el păcatele multora au purtat, și pentru fărădelegile lor s’au dat.