1Vai cununei sumeției, năimiții lui Efraim, floarea, care a căzut din mărire pre vârful muntelui celui gras cei ce se îmbată fără de vin.
2Iată tare și grea este mânia Domnului, ca grindina ce cade jos, care n’are acoperemînt, silnic cade, ca mulțime de apă multă, care târăște țara pre pământ, va face odihnă cu mâinile.
3Și cu picioarele se va călcà cununa sumeției, năimiții lui Efraim.
4Și va fì floarea, care a căzut din nădejdea mărirei pre vârful muntelui celui înalt, ca cel ce aleargă înainte la smochin, care văzându-o, mai ’nainte de a o luà în mână, poftește să o înghiță.
5În ziua aceea fì-va Domnul Savaot cununa nădejdii, cea împletită cu mărire, a poporului meu celui rămas.
6Și va rămâneà întru duh de judecată la judecată, și tărie celor ce opresc a omorî.
7Că aceștia cu vinul au rătăcit, pentru băutură bețivă au rătăcit, preotul și prorocul și-au ieșit din minte pentru beție; înghițitu-s’au pentru vin, cutremuratu-s’au de beție de sicheră, rătăcit-au; aceasta este arătarea.
8Blestemul va mâncà sfatul acesta, că sfatul acesta este pentru lăcomie.
9Cui am vestit rele? Și cui am adus veste? Cei înțărcați de lapte, cei smulși dela țâțe.
10Necaz preste necaz așteaptă, nădejde preste nădejde, încă puțin, încă puțin.
11Pentru defăimarea buzelor printr’altă limbă, că vor grăì poporului acestuia zicând:
12Aceasta este odihna celui flămând, și aceasta este sfărâmarea, și n’a vrut să asculte.
13Și va fì lor cuvântarea lui Dumnezeu necaz preste necaz, nădejde preste nădejde, încă puțin, încă puțin ca să meargă și să cază înapoi, și să se primejduiască și să se zdrobească și să se prinză.
14Pentru aceea ascultați cuvântul Domnului bărbați necăjiți, și boierii poporului celui din Ierusalim.
15Că ați zis: făcut-am legătură cu iadul, și așezământ cu moartea; vifor iute de va trece, nu va venì preste noi, pus-am minciuna nădejdea noastră, și cu minciună nu vom acoperì.
16Pentru aceasta așà zice Domnul: Iată eu voiu pune în temeliile Sionului piatră de mult preț, aleasă în capul unghiului, cinstită întru temeliile ei, și cel ce va crede într’însa nu se va rușinà.
17Și voiu pune judecată întru nădejde; iar mila mea în cumpene, și cei ce nădăjduiți în zadar spre minciună, că nu va trece preste voi vifor.
18Și nu va stricà legătura voastră cea cu moartea, și nădejdea voastră cea cu iadul nu va rămâneà, vifor învăluindu-se de va venì, veți fì lui spre călcare.
19Când va trece, va ridicà pre voi; dimineața de dimineață va trece ziua, și noaptea va fì nădejde rea; învățați-vă a auzì cei din necaz.
20Nu putem să ne batem, și înși-ne am slăbit a ne adunà.
21Ca un munte al necuraților sculà-se-va Domnul, și va fì în valea Gavaonului, cu mânie va face lucrurile sale, lucruri de amărăciune și mânia lui strein va lucrà, și amărăciunea lui streină.
22Și voi nu vă veseliți, nici să se întărească legăturile voastre, pentrucă lucruri săvârșite și rânduite am auzit dela Domnul Dumnezeul Savaot, care ve face preste tot pământul.
23Băgați în urechi și auziți glasul meu, luați aminte și ascultați cuvintele mele.
24Au doar toată ziua va arà cel ce ară? Sau nu va gătì sămânța sa mai ’nainte de ce lucrează pământul?
25Au nu când va netezì fața lui, atunci va semănà puțin mac au chimin? Și apoi va semănà grâu și orz și meiu și hrișcă, în hotarele tale?
26Și te vei certà cu judecata Dumnezeului tău și te vei veselì.
27Că nu cu greutate se curăță macul, nici cu roată de car se calcă chiminul, ci cu toiag se scutură macul, iar chiminul cu pâine se mănâncă.
28Că nu în veac mă voiu mânià eu pre voi, nici glasul amărăciunei mele va călcà pre voi.
29Și minunile acestea dela Domnul Savaot au ieșit, sfătuiți-vă și înălțați deșartă mângâere.