1În ziua aceea aduce-va Dumnezeu sabia cea sfântă și mare și tare asupra balaurului, șarpele ce fuge, și asupra balaurului celui încolăcit și va ucide pre balaurul cel din mare.
2În ziua aceea viea cea bună, dorirea lui, ca să o stăpânească pre ea.
3Eu cetate tare, cetate încunjurată de oștire, în zadar o voiu adăpà pre ea, că se va luà noaptea și ziua va cădeà zidul ei.
4Că nu este care să nu se fi apucat de ea; cine mă va pune să păzesc paiele în țarină? Pentru bătaea aceasta o am lepădat pre ea.
5Pentru aceasta făcut-au Domnul toate, câte au rânduit, arsu-m’am, strigà-vor toți, cei ce lăcuesc într’însa, să facem pace cu dânsul, să facem pace.
6Fiii lui Iacov, cei ce vin, va odrăslì și va înflorì Israil, și se va umpleà lumea de rodul lui.
7Au nu precum el a bătut, și el însuș așà se va rănì? Sau precum el a ucis, așà și el se va omorî?
8Certându’i și ocărându’i va slobozì pre ei. Nu erai tu, cel ce cugetai cu duh aspru să’i ucizi pre ei cu duh de mânie?
9Pentru aceasta se va luà fărădelegea lui Iacov, și aceasta este binecuvântarea lui, când voiu luà păcatul lui, când vor zdrobì toate pietrile capiștelor ca praful mărunt, și nu vor râmâneà copacii lor, și idolii lor tăieți ca o dumbravă departe.
10Turma cea lăcuită se va lăsà ca o turmă părăsită, și va fì multă vreme la pășune, și acolo vor odihnì turme.
11Și după câtăvà vreme nu va fi într’însa nimic verde, pentrucă se va uscà. Femei cele ce veniți dela vedere veniți. Că nu este popor, care are înțelegere, pentru aceea nu se va îndurà spre ei cel ce i-au făcut pre ei, nici cel ce i-au plăsmuit pre ei nu’i va miluì.
12Și va fì în ziua aceea, astupà-va Domnul dela ezerul rîului până la Rinocuron, iar voi adunați pre fiii lui Israil unul câte unul.
13Și va fì în ziua aceea vor trâmbițà cu trâmbița cea mare, și vor venì cei pieriți în țara Asirienilor și cei pierduți în Eghipet, și se vor închinà Domnului în muntele cel sfânt în Ierusalim.