1Cuvântul cel asupra Moavului: noaptea va pierì Moavul, că noaptea va pierì zidul Moavului.
2Mâhniți-vă întru voi înșivă, că va pierì și Divon, unde este capiștea voastră, acolo vă veți suì să plângeți pentru Navaul Moavului, văitați-vă pentru tot capul pleșuv, toate brațele tăiete.
3În ulițile ei îmbrăcați-vă cu saci și plângeți preste acoperișurile ei, în răspântiile ei toți vă văitați cu plângere.
4Că a strigat Esevon și Elealì, până la Iassa s’a auzit glasul lor, pentru aceea șalele Moavului strigă, sufletul ei va cunoaște.
5Inima Moavului strigă întru sine până la Sigor, ca o junică de trei ani este. La suirea Luitului către tine plângând se vor suì pre calea Aroniimului; strigă zdrobire și cutremur.
6Apa Nemirim pustiu va fì și iarba va lipsì, pentrucă iarbă verde nu va fì.
7Au doar și așà se va mântuì? Că voiu aduce pre vale Aravi, și o vor luà pre ea.
8Că a ajuns strigarea la hotarul Moavului, plângerea ei până la Agaliim și vaetul ei până la fântâna Elim.
9Și apa Dimonului se va umpleà de sânge, că voiu aduce asupra Dimonului Aravi, și voiu pierde sămânța lui Moav și a lui Ariil, și rămășița Adamei.