1Pentrucă tot arhiereul din oameni luându-se, pentru oameni se pune spre cele ce sunt către Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate;
2Care să poată pătimì dimpreună cu cei ce nu știu și se rătăcesc de vreme ce și el este cuprins de neputință.
3Și pentru aceasta dator este precum pentru norod, așà și pentru sine, să aducă pentru păcate.
4Și nimeni singur nu’și ià luiș cinstea, ci cel chemat de Dumnezeu, ca și Aaron.
5Așà și Hristos nu singur pre sine s’au proslăvit a fi arhiereu, ci cela ce au grăit către dânsul: Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut.
6Precum și într’alt loc zice: Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.
7Carele în zilele trupului său, cereri și rugăciuni către cela ce putea să’l mântuiască pre dânsul din moarte, cu strigare tare și cu lacrămi aducând și fiind auzit pentru buna sa cucernicie;
8Măcar că erà Fiu, s’au învățat ascultarea din cele ce au pătimit;
9Și făcându-se desăvârșit, s’au făcut tuturor celor ce’l ascultă pre el pricină de mântuire veșnică.
10Numit fiind de Dumnezeu arhiereu după rânduiala lui Meihisedec.
11Despre carele mult este nouă cuvântul, și cu anevoe tâlmăcindu’l a grăì, de vreme ce neputincioși v’ați făcut cu auzurile.
12Că datori fiind voi a fi învățători pentru vreme, iarăș vă trebuește să vă învățăm pre voi care sunt stihiile începăturei cuvintelor lui Dumnezeu; și v’ați făcut aceea cărora vă trebuește lapte, iar nu hrană vârtoasă.
13Că tot cel ce este părtaș laptelui, nu este știutor de cuvântul dreptăței, căci prunc este.
14Iar acelor desăvârșit este hrana cea vârtoasă, cari prin multa obișnuință au simțirile învățate spre alegerea binelui și a răului.