1Fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
2Fiul omului! Întoarce fața ta asupra muntelui Siir, și prorocește asupra lui.
3Și zì lui, acestea zice Domnul Dumnezeu: iată eu sunt asupra ta munte Siir, și voiu întinde mâna mea preste tine, și te voiu dà pustiu, și ie voiu pustiì.
4Și în cetățile tale voiu face pustiire, și tu vei fì pustiu, și vei cunoaște că eu sunt Domnul.
5Pentrucă ai fost vrăjmaș veșnic, și ai șezut înaintea casei lui Israil cu vicleșug, în mâna vrăjmașilor sabiei, în vremea strâmbătății cei mai de pre urmă.
6Pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul Dumnezeu; pentrucă ai păcătuit asupra sângelui, și sângele te va gonì pre tine.
7Și voiu dà muntele Siir spre pustiire și va fì pustiu, și voiu pierde din el oameni și dobitoace.
8Și voiu umpleà de răniți dealurile tale și văile tale, și în toate câmpurile tale vor cădeà răniți de sabie.
9Pustietate veșnică te voiu face, și cetățile tale nu se vor mai lăcuì, și vor cunoaște că eu sunt Domnul.
10Pentrucă ai zis: cele două neamuri și cele două țări, ale mele vor fì, și le voiu moștenì pre ele, și Domnul acolo este.
11Pentru aceea viu sunt eu, zice Domnul, și voiu face ție după vrăjmășia ta, și mă voiu cunoaște ție, când te voiu judecà.
12Și vei cunoaște, că eu sunt Domnul, auzit-am glasul blestemurilor tale, că ai grăit, munții lui Israil pustii s’au dat nouă spre mâncare.
13Și mari ai grăit asupra mea cu gura ta, și eu am auzit.
14Pentru aceea acestea zice Domnul: când se va veselì tot pământul, pustiu te voiu face pre tine.
15Precum te-ai bucurat de moștenirea casei lui Israil, că s’a risipit, așà te voiu face pre tine. Pustiu vei fì munte Siir, și toată Idumeia va pierì, și vor cunoaște, că eu sunt Domnul Dumnezeul lor.