1Toate acestea le-am cugetat cu inima mea, și inima mea toate acestea le-a văzut, cum sunt drepții și înțelepții, și faptele lor în mâna lui Dumnezeu, și iubirea și ura, nu este om care să le știe, toate sunt înaintea feții lor.
2Deșertăciune este întru toate. O întâmplare este dreptului, și necredinciosului, celui bun și celui rău, celui curat și celui necurat, celui ce jertfește și celui ce nu jertfește, precum este cel bun, așà este și cel păcătos, precum este cel ce jură, așà este și cel ce se teme de jurământ.
3Aceasta este rău întru toate cele ce se fac supt soare, că o întâmplare este tuturor, încă și inima fiilor oamenilor s’a umplut de răutate, și rătăcire în inima lor până trăesc, și mai pre urmă la cei morți.
4Că cine este, care să se împărtășască cu toți cei vii? Este nădejde, că mai bun este câinele cel viu, decât leul cel mort.
5Că cei vii știu că vor să moară; iar cei morți nu știu nimic, și mai mult plată lor nu este, că s’a stins pomenirea lor.
6Încă și iubirea lor și ura lor și râvna lor acum au pierit, și nu mai au ei parte în veac de toate cele ce se fac supt soare.
7Vino, mănâncă cu veselie pâinea ta și beà cu inimă bună vinul tău, că au plăcut lui Dumnezeu faptele tale.
8În toată vremea să fie hainele tale albe, și untuldelemn de pre capul tău să nu lipsească.
9Și’ți petrece vieața cu femeia, pe care o iubești în toate zilele vieții deșertăciunii tale, care s’a dat ție supt soare, că aceasta este partea ta, în vieața ta și întru osteneala ta, care te ostenești tu supt soare.
10Toate, oricâte îi dă mâna ta a face, cât poți, fă, pentrucă în iad unde mergi tu, nici lucru, nici gând, nici știință, nici înțelepciune nu este.
11Întorsu-m’am, și am văzut supt soare, că nu este alergătura celor sprinteni, nici răsboiul acelor tari, nici pâinea acelor înțelepți, nici avuțiite acelor cu minte, nici harul acelor știutori, că vremea și întâmplarea va întâmpinà pre toți aceștia.
12Și n’a cunoscut omul vremea sa, ca peștii ce se vânează în mreajă rea, și ca pasările, care se prind în laț, așà se prind fiii oamenilor în vremea rea, când cade preste ei fără de veste.
13Ci și această înțelepciune am văzut supt soare, care mare este înaintea mea.
14Cetate mică, și oameni puțini într’însa, și vine asupra ei împărat mare, și o încunjură, și face împrejurul ei șanțuri mari.
15Și se află într’însa un om sărac înțelept, și acesta mântuește cetatea cu înțelepciunea sa, și după aceea nimeni nu’și mai aduce aminte de omul acela sărac.
16Și am zis eu: mai bună este înțelepciunea decât puterea, și înțelepciunea săracului cea nebăgată în seamă, și cuvintele lui, care nu se ascultă.
17Cuvintele înțelepților în liniște se aud, mai mult decât strigarea celui ce stăpânește preste nebuni.
18Mai bună este înțelepciunea decât uneltele răsboiului, și unul, care greșește, va pierde bunătate multă.