1Au doară începem iarăș pre noi a ne lăudà? Au doară ne trebuesc precum oarecărora cărți de laudă către voi, sau de laudă dela voi?
2Cartea noastră voi sunteți, scrisă în inimile noastre, care se știe și se citește de toți oamenii;
3Arătându-vă că sunteți carte a lui Hristos cea slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul lui Dumnezeu celui viu; nu în table de piatră, ci în tablele inimei celei trupești.
4Și nădejde ca aceasta avem prin Hristos către Dumnezeu;
5Nu că vrednici suntem noi a cugetà cevà dela noi, ca dintru noi; ci vredniciea noastră este dela Dumnezeu;
6Care ne-au și învrednicit pre noi a fi slujitori legei nouă; nu slovei, ci duhului; că slova omoară, iar duhul face viu.
7Iar dacă slujba morței, cea închipuită cu slove în pietre s’a făcut cu slavă, cât nu puteau fiii lui Israil să caute la fața lui Moisì pentru slava feței lui cea trecătoare;
8Cum nu mai mult slujba duhului va fi cu slavă?
9Că de a fost slujba osândirei slavă, cu mult mai vârtos prisosește slujba dreptăței întru slavă.
10Că nici s’a slăvit ceea ce erà slăvită întru această parte, pentru slava cea covârșitoare.
11Că de a fost cea trecătoare prin slavă, cu mult mai vârtos cea netrecătoare va fi întru slavă.
12Drept aceea având nădejde ca aceasta, multă îndrăznire întrebuințăm.
13Și nu precum Moisì, care puneà acoperemânt preste fața sa, ca să nu caute fiii lui Israil la sfârșitul celei ce erà trecătoare;
14Ci s’au orbit înțelegerile lor, că până astăzi acelaș acoperemânt întru cetirea legei vechi rămâne nedescoperit; că întru Hristos se strică.
15Ci până astăzi, când se citește Moisì, acoperământ pre inima lor zace.
16Iar când se vor întoarce către Domnul, se va luà acoperemântul.
17Iar Domn este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozeniea.
18Iar noi toți cu față descoperită slava Domnului ca prin oglindă privind, spre acelaș chip ne prefacem din slavă în slavă, ca dela Domnul Duhul.