1Și am judecat aceasta întru mine, ca să nu mai vin iarăș cu întristare la voi.
2Măcar că de vă și întristez eu pre voi, dar care este cel ce mă veselește pre mine, fără numai cel ce se întristează dela mine?
3Și am scris vouă aceasta, ca nu dacă voiu venì, să am întristare de cei pentru carii mi se cădeà să mă bucur; având nădejde spre voi toți, că bucuriea mea a voastră a tuturor este.
4Că din multă scârbă și necaz al inimei am scris vouă cu multe lacrămi; nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea care am mai mult spre voi.
5Iar de m’a întristat cinevà, nu pre mine a întristat, ci din parte; ca să nu vă îngreuez pre voi pre toți.
6Că destul este unuia ca acestuia certarea aceasta, care este de către mulți.
7Așà în cât dimprotivă mai mult să’l dăruiți, și să’l mângâiați, ca nu cumvà pentru mai multă mâhnire să se înghiță unul ca acela.
8Pentru aceea vă rog pre voi, să întăriți spre acela dragostea.
9Că pentru aceasta am și scris, ca să cunosc cugetul vostru, de sunteți întru toate ascultători.
10Iar căruia dăruiți cevà, dăruesc și eu: că și eu de am dăruit cevà, căruia am dăruit, pentru voi, în fața lui Hristos.
11Ca să nu fim cuprinși de satana; că nu este să nu știm amăgiturele lui.
12Și venind eu în Troada pentru evanghelia lui Hristos, și ușă mare deschisă fiind mie prin Domnul,
13N’am avut odihnă cu duhul meu, neaflând pre Tit fratele meu; ci lăsându’i pre dânșii am mers în Machedonia.
14Iar mulțămită lui Dumnezeu, celui ce ne face pre noi pururea biruitori întru Hristos, și arată mireazma cunoștinței sale prin noi în tot locul.
15Că a lui Hristos bună mireazmă suntem lui Dumnezeu, întru cei ce se mântuesc, și întru cei ce pier;
16Unora adecă mireazmă a morței spre moarte; iar altora mireazmă a vieței spre vieață. Și spre acestea cine este vrednic?
17Pentrucă nu suntem ca cei mulți, carii amestecă cuvântul lui Dumnezeu; ci ca din curăție, ci ca dela Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu întru Hristos grăim.