1Pre cel bătrân să nu’l înfruntezi, ci îl îndeamnă ca pre un părinte; pre cei mai tineri ca pre niște frați;
2Pre cele bătrâne ca pre niște maice, pre cele tinere ca pre niște surori, întru toată curățiea.
3Pre văduve cinstește-le, pre cele ce sunt cu adevărat văduve.
4Iar dacă vre o văduvă are feciori sau nepoți, să se învețe întâiu a’și chivernisì casa sa întru buna credință, și să deà răsplătiri părinților; că aceasta este bună și primită înaintea lui Dumnezeu.
5Iar cea cu adevărat văduvă și singură, nădăjduește întru Dumnezeu, și se zăbovește întru rugăciuni și cereri noaptea și ziua.
6Iar ceea ce petrece întru desfătare, de vie este moartă.
7Și acestea poruncește, ca fără de prihană să fie.
8Iar dacă cinevà nu poartă grije de ai săi, și mai vârtos de ai casei sale, de credință s’a lepădat, și mai rău este decât cel necredincios.
9Văduva să se aleagă nu mai puțin de șasezeci de ani, care a fost unui bărbat femeie,
10Întru fapte bune fiind mărturisită: de a crescut feciori, de a primit streini, de a spălat picioarele sfinților, de a ajutat celor necăjiți, de a urmat la tot lucrul bun.
11Iar de văduvile cele tinere te ferește; căci când se înfierbântează împrotiva lui Hristos, vor să se mărite;
12Având osândă, căci credința cea dintâiu au lepădat.
13Împreună încă și fără de lucru a fi se învață, umblând din casă în casă; și nu numai fără de lucru, ci și limbute și iscoditoare, grăind cele ce nu se cade.
14Drept aceea, voiu ca cele tinere să se mărite, fii să nască, case să chivernisească, ca să nu deà nici o pricină protivnicului spre ocară.
15Că iată unele s’au întors în urma satanei.
16Iar de are vre un credincios sau credincioasă văduve, să le ajute lor, și să nu se îngreuieze biserica; ca celor ce sunt cu adevărat văduve să le ajute.
17Preoții cei ce își țin bine dregătoriea, de îndoită cinste să se învrednicească, mai ales cei ce se ostenesc în cuvânt și întru învățătură.
18Că zice scriptura: boului ce treieră să nu’i legi gura. Și: vrednic este lucrătorul de plata sa.
19Împrotiva preotului pâră nu primì, fără numai prin doi sau trei martori.
20Pre cei ce păcătuesc, înaintea tuturor mustră’i, ca și ceilalți frică să aibă.
21Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu și a Domnului Iisus Hristos și a îngerilor lui celor aleși, ca să păzești acestea fără de căutare în față, nimic făcând după înduplecare.
22Mâinile degrab să nu’ți pui pre nimeni, nici te face părtaș în păcate streine; pre tine curat te păzește.
23De acum nu mai beà apă, ci puțin vin primește pentru stomacul tău, și pentru cele dese slăbiciunile tale.
24Ale unor oameni păcatele sunt arătate, mergând mai ’nainte la judecată, iar ale unora și în urmă vin.
25Așijderea și faptele cele bune arătate sunt, și cele ce sunt într’alt chip a se ascunde nu pot.