1Iar Duhul arătat grăește, că în vremile cele de apoi se vor depărtà unii dela credință, luând aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile cele drăcești;
2Ale celor ce întru fățărie grăisc minciuni; fiind arși la a lor știință;
3Oprind a se însurà, învățând a se ferì de bucatele, care Dumnezeu le-au făcut spre împărtășire cu mulțumită celor credincioși și cari cunosc adevărul.
4De vreme ce toată făptura lui Dumnezeu este bună, și nimic nu este de lepădat, care se ià cu mulțămire;
5Că se sfințește prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.
6Acestea toate de le vei spune fraților, bună slugă vei fi lui Iisus Hristos, hrănindu-te cu cuvintele credinței și ale bunei învățături, căreea ai urmat.
7Iar de basnele cele spurcate și băbești te ferește și te nevoește pre tine spre buna credință.
8Că nevoința cea trupească spre puțin este folositoare, iar buna credință spre toate este folositoare, având făgăduință a vieței acestei de acum și a acelei viitoare.
9Credincios este cuvântul și de toată primirea vrednic.
10Că spre aceasta ne și ostenim și suntem ocărîți, căci am nădăjduit întru Dumnezeul cel viu, carele este Mântuitor tuturor oamenilor, și mai vârtos celor credincioși.
11Poruncește acestea și învață.
12Nimeni tinerețele tale să nu le defaime; ci te fă pildă credincioșilor cu cuvântul, cu petrecerea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curățiea.
13Până ce voiu venì, ià aminte la cetire, la mângâiere la învățătură.
14Nu fii nebăgător de seamă de darul ce este întru tine, care ți s’a dat prin prorocie, cu punerea mâinilor preoției.
15De acestea să gândești, întru acestea fii; ca procopseala ta să fie arătată întru toți.
16Păzește-te pre tine însuți și învățătura, și rămâi întru acestea; că acestea făcând și pre tine te vei mântuì, și pre cei ce te vor ascultà.