1Și au luat cei de alt neam sicriul lui Dumnezeu, și l-au adus dela Avenezer în Azoton.
2Și au luat cei de alt neam sicriul Domnului, și l-au băgat în casa lui Dagon, și l-au pus lângă Dagon.
3Și mânecând Azotenii a doua zi au intrat în casa lui Dagon, și au văzut, și iată Dagon zăceà căzut cu fața sa pre pământ înaintea sicriului lui Dumnezeu, și au ridicat pre Dagon, și l-au pus la locul său.
4Și a fost când mânecară în cealaltă zi, Dagon iar zăceà cu fața sa pre pământ înaintea sicriului legii Domnului, și capul lui Dagon și amândouă tălpile picioarelor și amândouă palmile mâinilor lui rupte preste prag, numai spinarea lui Dagon a rămas.
5Pentru aceea preoții lui Dagon, și tot ori care intră în casa lui, nu calcă pre pragul casei lui Dagon în Azot până în ziua de astăzi, ci pășesc preste el.
6Și s’a îngreuiat mâna Domnului preste Azot, și i-a bătut pre ei, și i-a spuzit cu bube la șezut; în cetăți și în hotarele ei s’a ivit șoareci, și s’a făcut turburare de moarte mare în cetate.
7Și au văzut bărbații Azotului că este așà, și au zis: nu va ședeà sicriul Dumnezeului lui Israil cu noi, că grea este mâna lui preste noi, și preste Dagon dumnezeul nostru.
8Și trimițând au adunat pre căpeteniile celor de alt neam la sine, și au zis: ce vom face sicriului Dumnezeului lui Israil? Și au zis Ghetenii: să se mute sicriul lui Dumnezeu la noi, și s’a mutat sicriul Dumnezeului lui Israil în Ghet.
9Și a fost după ce s’a mutat sicriul, s’a făcut mâna Domnului preste cetate, turburare mare foarte, și au bătut pre oamenii cetății, dela cel mic, până la cel mare, și i-au lovit pre ei la șezuturile lor, și Ghetenii aveau șezuturile pline de bube.
10Și a trimis sicriul lui Dumnezeu în Ascalon, și a fost după ce a intrat sicriul lui Dumnezeu în Ascalon, au strigat oamenii Ascaloniteni, zicând: pentruce ați adus la noi sicriul Dumnezeului lui Israil? Ca să ne omorîți pre noi, și tot poporul nostru?
11Și au trimis, și au adunat pre toții domnii celor de alt neam, și au zis: trimiteți sicriul Dumnezeului lui Israil, să se așeze la locul lui, să nu ne omoare pre noi și pre poporul nostru, că s’a făcut spaimă de moarte grea foarte în toată cetatea, dacă a intrat sicriul Dumnezeului lui Israil.
12Și cei vii cari n’au murit, s’au rănit la șezuturi, și s’a suit strigarea cetății în cer.