1Și a fost în zilele acelea s’au adunat cei de alt neam cu răsboiu asupra lui Israil, și a ieșit Israil întru întâmpinarea lor la răsboiu, și au tăbărît la Avenezer, iar cei de alt neam au tăbărît la Afec.
2Și cei de alt neam s’au gătit de răsboiu asupra lui Israil, și s’a început răsboiul, și s’au frânt Israiliții înaintea celor de alt neam, și s’au rănit întru acea bătae în câmp patru mii de bărbați.
3Și a venit poporul la tabără, și au zis bătrânii lui Israil: pentruce ne-au făcut pre noi Domnul, de am căzut astăzi înaintea celor de alt neam? Să luăm cu noi sicriul Dumnezeului nostru din Silom, să meargă în mijlocul nostru, și ne va mântuì din mâna vrăjmașilor noștri.
4Și a trimis poporul în Silom, și a luat de acolo sicriul Domnului puterilor, celui ce șade pre Heruvimi, și amândoi fiii lui Ilì cu sicriul, Ofnì și Finees.
5Și a fost după ce a venit sicriul Domnului în tabără, a strigat tot Israilul cu glas mare, și a răsunat pământul.
6Și auzind cei de alt neam glasul strigării, au zis: ce este această strigare mare în tabăra Evreilor? Și au cunoscut că sicriul Domnului a venit în tabără.
7Și s’au speriat cei de alt neam, și au zis: dumnezeii au venit la ei în tabără, vai nouă! Scoate-ne Doamne pre noi astăzi, că nu s’a făcut nouă ca aceasta nici odinioară.
8Vai nouă! Cine ne va scoate din mâna dumnezeilor celor mai tari? Aceștia sunt dumnezeii, cei ce au bătut Eghipetul cu toată bătaea, și în pustie.
9Întăriți-vă și vă îmbărbătați cei de alt neam, ca să nu fiți robi Evreilor, precum au fost ei robi nouă, și fiți bărbați, și dați răsboiu asupra lor.
10Și au dat răsboiu cei de alt neam împrotiva lor, și s’a frânt Israil înaintea celor de alt neam, și a fugit fiecare la lăcașul său, și s’a făcut bătae mare foarte, și au căzut din Israil treizeci de mii de pedestri.
11Și sicriul lui Dumnezeu l-au luat cei de alt neam, și amândoi fiii lui Ilì au murit: Ofnì și Finees.
12Și a alergat un bărbat Ieminean din tabără, și a venit în Silom în ziua aceea, și hainele lui erau rupte, și țărînă pre capul lui.
13Și a venit, și iată Ilì ședeà pe scaunul său la ușă uitându-se pre cale, că erà inima lui întristată pentru sicriul lui Dumnezeu, și a intrat omul în cetate să spue, și a strigat toată cetatea cu glas mare.
14Și a auzit Ilì glasul strigării, și a zis: ce este glasul strigării aceștia? Și grăbind omul, a intrat și a spus lui Ilì.
15Și Ilì erà de nouăzeci și opt de ani, și ochii lui se întunecase și nu vedeà.
16Și a zis Ilì oamenilor celor ce erau lângă el: ce este glasul sunetului acestuia? Și grăbind omul a venit la Ilì.
17Și a zis lui: eu sunt cel ce viu din tabără, și eu am fugit din răsboiu astăzi, și a zis Ilì: ce lucru s’a făcut fiule?
18Și răspunzând omul a zis: fugit-a Israil dela fața celor de alt neam, și s’a făcut bătae mare în popor, și amândoi fiii tăi au murit, și sicriul lui Dumnezeu s’a luat.
19Și a fost când i-a pomenit de sicriul lui Dumnezeu, a căzut din scaun înnapoi țiindu-se de ușă, și s’a rupt spinarea lui, și a murit, că erà om bătrân și greu. Și acesta a judecat pre Israil patruzeci de ani.
20Și nora lui, femeia lui Finees grea fiind, și aproape de naștere, dacă a auzit că s’a luat sicriul lui Dumnezeu, și a murit socrul său și bărbatul său, a plâns și a născut, că au venit ei durerile.
21Și când mureà ea, au zis către ea femeile cele ce stau lângă ea: nu te teme, că fecior ai născut; iar ea n’a răspuns, și n’a luat aminte inima ei,
22Și a numit pre prunc Uevarhavot pentru sicriul lui Dumnezeu și pentru socrul ei și pentru bărbatul ei.
23Și a zis: s’a dus slava din Israil că s’a luat sicriul lui Dumnezeu.