1În luna a opta în anul al doilea pre vremea lui Darie, fost-a cuvântul Domnului către Zaharia prorocul, fiul lui Varahia, care a fost fecior lui Adò, zicând:
2Mâniatu-s’au Domnul pre părinții voștri cu mânie mare.
3Și vei zice către ei: acestea zice Domnul atotțiitorul: întoarceți-vă la mine, zice Domnul puterilor, și mă voiu întoarce către voi, zice Domnul puterilor.
4Și nu fiți ca părinții voștri, pre cari i-au mustrat prorocii cei mai dinainte zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: întoarceți-vă dela căile și dela izvodirile voastre cele rele, și n’au ascultat, și n’au luat aminte ca să mă asculte, zice Domnul atotțiitorul.
5Părinții voștri unde sunt, și prorocii? Au în veac vor trăì?
6Însă cuvintele mele și legiuirile mele primiți-le, câte poruncesc eu cu duhul meu robilor mei prorocilor, cari au apucat pre părinții voștri, și au răspuns și au zis: precum au rânduit Domnul atotțiitorul, ca să facă nouă după căile noastre și după izvodirile noastre, așà au făcut nouă.
7În douăzeci și patru a lunei a unsprezecea, aceasta este luna lui Savat, în anul al doilea supt Darie, fost-a cuvântul Domnului către prorocul Zaharia, fiul lui Varahia, feciorul lui Adò, zicând:
8Văzut-am noaptea, și iată un bărbat încălecând pre cal roșu, și acesta stà între doi munți umbroși, și dinapoia lui cai roșii și suri și pestriți și albi.
9Și am zis: ce sunt aceștia Doamne? Și a zis către mine îngerul, care grăià întru mine:
10Eu voiu arătà ție ce sunt acestea. Și a răspuns bărbatul cel ce stà între munți și a zis către mine: aceștia sunt pre cari i-au trimes Domnul să încunjure pământul.
11Și au răspuns ei îngerului Domnului, care stà între munți, și au zis: încunjurat-am tot pământul, și iată tot pământul se lăcuește și se odihnește.
12Și a răspuns îngerul Domnului și a zis: Doamne atotțiitorule, până când nu te vei milostivì spre Ierusalim, și spre cetățile Iudei, pe care le-ai trecut cu vederea? Acesta este anul al șaptezecelea.
13Și au răspuns Domnul atotțiitorul îngerului celui ce grăià întru mine, cuvinte bune și graiuri de mângâiere.
14Și au zis către mine îngerul, cel ce grăià întru mine: strigă, zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: râvnit-am Ierusalimul și Sionul cu râvnă mare.
15Și cu mânie mare mă mâniu eu asupra neamurilor, care s’au pus acolo, pentrucă eu m’am mâniat puțin, iar ei s’au pus împreună spre rele.
16Pentru aceea acestea zice Domnul: întoarce-mă-voiu spre Ierusalim cu milă, și casa mea iarăș se va zidì într’însul, zice Domnul atotțiitorul, și măsură se va întinde preste Ierusalim încă.
17Și a zis către mine îngerul cel ce grăià întru mine: mai strigă zicând: acestea zice Domnul atotțiitorul: încă se vor desfătà cetățile întru bunătăți, și va milui încă Domnul Sionul, și va alege încă Ierusalimul.
18Și am ridicat ochii mei, și am văzut, și iată patru coarne.
19Și am zis către îngerul cel ce grăià întru mine: ce sunt acestea Doamne? Și au zis către mine: acestea sunt coarnele care au risipit pre Iuda și pre Israil și Ierusalimul.
20Și mi-au arătat mie Domnul patru meșteri.
21Și am zis: ce vin aceștia să facă? Și au zis: coarnele acestea, care au risipit pre Iuda și pre Israil l-au zdrobit, și nici unul dintru ei n’au ridicat capul, și au ieșit aceștia să le ascuță pre ele cu mâinile lor. Cele patru coarne sunt neamurile, care ridică corn asupra pământutului Domnului, ca să’l risipească pre el.