1În patul meu noaptea am căutat, pre cel ce iubește sufletul meu, căutatu-l-am, și nu l-am aflat, strigatu-l-am și nu m’a auzit.
2Sculà-mă-voiu dar și voiu încunjurà cetatea, în târguri și pre ulițe voiu căutà, pre cel ce iubește sufletul meu, căutatu-l-am pre el, și nu l-am aflat, strigatu-l-am și nu m’a auzit.
3Aflatu-m’au strejile, care încunjură prin cetate: n’ați văzut cumvà pre cel ce iubește sufletul meu?
4Puțin trecând dela ei, am aflat pre cel ce’l iubește sufletul meu. Ținutu-l-am și nu l-am lăsat, până nu l-am dus în casa maicei mele, și în cămara celei ce m’a zămislit.
5Juratu-v’am pre voi fetele Ierusalimului pre puteri, și pre tăriile țarinii, să nu deșteptați, nici să sculați pre iubita, până când va vreà ea.
6Cine este acesta, care se sue din pustie, ca stâlpul de fum ce-l face smirna și tămâea din toate prafurile făcătorului de mir?
7Iată patul lui Solomon: șasezeci ostași împrejurul lui din viteji ai lui Israil.
8Toți țiind sabie, învățați la răsboiu, fiecare cu sabia la coapsa sa pentru frica nopții.
9Pat și-a făcut luiș împăratul Solomon din lemnele Livanului.
10Stâlpii lui i-a făcut de argint și căpătâiul lui de aur, suișul lui de porfiră, înlăuntrul lui țesătură aleasă din dragostea fetelor Ierusalimului.
11Ieșiți fetele Sionului și vedeți pre împăratul Solomon cu cununa, cu care l-a încununat pre el muma lui, în ziua nunții lui și în ziua veseliei inimei lui.