1Sărute-mă cu sărutarea gurei sale; mai bune sunt țâțele tale decât vinul.
2Și mirosul mirurilor tale mai mult decât toate mirosurile. Mir vărsat este numele tău, pentru aceea te-au iubit pre tine fecioarele, trasu-te-au dinapoi.
3La mirosul mirurilor tale vom alergà. Băgatu-m’a împăratul în cămara sa, bucurà-ne-vom, și ne vom veselì de tine, iubì-vom țâțele tale mai mult decât vinul, dreptatea te-a iubit pre tine.
4Neagră sunt și frumoasă, o fetele Ierusalimului, ca sălașele lui Chidar, ca corturile lui Solomon.
5Nu vă uitați la mine, că m’am înnegrit, că m’a ars soarele, fiii maicei mele s’au războit asupra mea, pusu-m’au păzitoare în vii, viea mea nu o am păzit.
6Spune mie o tu, pre carele iubește sufletul meu, unde paști? Unde ți-ai pus lăcașul întru amiază zi, ca să nu fiu ca aceea ce rătăcește după turmele prietenilor tăi?
7De nu te cunoști pre tine, cea frumoasă între femei, ieși tu pre urma turmelor, și paște iedele tale lângă sălașele păstorilor.
8Cu călărimea în carele lui Faraon te-am asemănat pre tine iubita mea.
9Cât de frumoase sunt fălcile tale, ca ale turturelei, grumazul tău ca mărgelele scumpe.
10Asemănări de aur vom face ție, cu flori de argint.
11Până este împăratul în culcușul său, nardul meu dat-a mirosul său.
12Mănunchiu de stactie, frățiorul meu mie, între țâțele mele va petrece.
13Strugur din chipru este frățiorul meu mie, din viile Engadi.
14Iată frumoasă ești iubita mea, iată frumoasă ești, ochii tăi porumbi.
15Iată bun ești frățiorul meu, și frumos.
16Patul nostru este umbros, și grinzele noastre de chedru, podurile caselor noastre de chiparos.