1Și șezând cu soacra sa, i-a zis ei: fiica mea, au nu voiu căutà ție odihnă, ca să fie bine ție?
2Și acum Vooz, cu ale căruia fete ai fost, ne este nouă cumnat, iată el va să vânture orzul în arie într’această noapte.
3Iar tu te scaldă și te unge și te îmbracă cu hainele tale, și te sue în arie, să nu te arăți bărbatului până când va sfârșì a mâncà și a beà.
4Și va fi când se va culcà el, vei cunoaște locul unde doarme, și vei merge acolo și vei descoperì picioarele lui și vei dormì, și el va spune ție ce să faci.
5Și a zis Rut către ea: toate câte mi-ai zis voiu face.
6Și s’a pogorît la arie, și a făcut toate câte i-a poruncit soacra sa.
7Și a mâncat Vooz și a băut și s’a veselit inima lui, și a mers să doarmă la o parte a unui stog, și a venit și Rut pre ascuns și a descoperit picioarele lui și s’a culcat.
8Și a fost la miezul nopții s’a spăimântat omul și s’a turburat, și iată femeia dormeà la picioarele lui.
9Și a zis: cine ești tu? Iar ea a zis: eu sunt Rut roaba ta, tinde aripa ta preste roaba ta, că rudenie ești tu.
10Și a zis Vooz: binecuvântată să fii Domnului Dumnezeu tu fiica mea, pentrucă ai îmbunătățit mila ta cea de apoi mai mult decât cea dintâiu, că nu te-ai dus după tânăr sărac sau bogat.
11Și acum fiica mea, nu te teme, toate câte vei zice, voiu face ție, că știe tot neamul poporului meu că femeiă vrednică ești tu.
12Și acum adevărat rudenie sunt eu, ci este încă altul rudenie mai de aproape decât mine.
13Rămâi într’această noapte, și după ce se va face dimineață, de va vreà el, pentrucă este mai de aproape rudenie, bine, să te ție pre tine; iar de nu va vreà să te ție, țineà-te-voiu eu, viu e Domnul, dormi până dimineață.
14Și a dormit la picioarele lui până dimineață, și ea s’a sculat de dimineață, când încă nu puteà cunoaște omul pre om. Iar Vooz a zis: să nu se știe cum a venit femeia la arie.
15Și a zis către ea: adu-ți haina cea de pre tine, și o ține, și o a ținut, și a măsurat șase măsuri de orz, și le-a pus pe ea, și apoi a intrat în cetate.
16Și a intrat Rut la soacra sa, iar ea a zis ei: ce este fiica mea? Și i-a spus toate, câte i-a făcut ei omul.
17Și a zis către ea: aceste șase măsuri de orz mi-a dat mie, că a zis către mine: să nu mergi deșartă la soacra ta.
18Iar ea a zis ei: șezi fiica mea până vei cunoaște, cum se va sfârși lucrul, că nu va încetà omul până nu va săvârșì lucrul astăzi.