1Și a fost în zilele întru care cârmuiau judecătorii, s’a făcut foamete pre pământ, și a mers un om din Vitleemul lui Iuda, ca să lăcuiască în țarina lui Moav, el și femeia lui și doi fii ai lui.
2Și numele bărbatului Elimeleh, și numele femeii lui Noemi, și numele celor doi feciori ai lui Maalon și Heleon, Efrateni din Vitleemul lui Iuda, și au venit în țarina lui Moav, și erau acolo.
3Și a murit Elimeleh bărbatul Noemii, și a rămas ea cu cei doi feciori ai ei.
4Și ș’au luat ei lor femei Moavitence, numele uneia Orfà și numele celeilalte Rut, și au lăcuit acolo vr’o zece ani.
5Și au murit amândoi Maalon și Heleon, și a rămas femeia fără de bărbatul său și de amândoi feciorii săi.
6Și s’a sculat ea și amândouă nurorile ei, și s’au întors din țarina lui Moav, că au fost auzit în țarina lui Moav, cum că Domnul au cercetat pre poporul său cu dare de pâine.
7Și a ieșit din locul unde erà acolo, și amândouă nurorile ei împreună cu ea, și mergeau pre cale, ca să se întoarcă în pământul lui Iuda.
8Și a zis Noemi către amândouă nurorile sale: mergeți și vă întoarceți fiecare la casa sa cea părintească, să facă Domnul cu voi milă, cum ați făcut și voi cu cei morți și cu mine.
9Deà Domnul vouă să aflați odihnă fiecare în casa bărbatului său, și le-a sărutat pre ele, și ele înălțându-și glasul lor au plâns.
10Și au zis ei: nu; cu tine ne vom întoarce, la poporul tău.
11Iar Noemi le-a zis lor: întoarceți-vă fiicele mele, pentruce să mergeți cu mine? Au doar mai sunt încă fii în pântecele meu, carii să vă fie vouă bărbați?
12Întoarceți-vă dar fiicele mele, că eu am îmbătrânit, în cât mai mult nu sunt de bărbat, că de aș puteà zice că am vârstă să mă mărit, și să nasc fii.
13Au doar veți așteptà până vor crește mari? Au lor vă veți țineà, ca să nu vă măritați după alt bărbat? Nu fiicele mele, că m’am amărît foarte pentru voi, că mâna Domnului s’a depărtat dela mine.
14Iar ele ridicând glasul lor, iarăși au plâns, și a sărutat Orfà pre soacra sa, și s’a întors la poporul său, iar Rut s’a dus cu dânsa.
15Și a zis Noemi către Rut: iată cumnata ta s’a întors la poporul său și la dumnezeii săi, întoarce-te dar și tu după cumnata ta.
16Iar Rut a zis: departe de mine, ca să te las pre tine sau să mă întorc înapoi dela tine, că unde vei merge tu, și eu voi merge, și unde te vei sălășluì tu, și eu mă voiu sălășluì, poporul tău poporul meu, și Dumnezeul tău Dumnezeul meu.
17Și unde vei murì tu, voiu murì și eu, și acolo mă voiu îngropà, acestea să-mi facă mie Domnul și acestea să-mi adaoge, că moartea mă va despărțì pre mine de tine.
18Deci văzând Noemi, că ea stăruește, ca să meargă cu sine, a încetat a mai grăì către ea.
19Și au mers amândouă până au sosit în Vitleem, și au fost după ce au venit ele în Vitleem, s’a auzit în toată cetatea de ele, și au zis: oare aceasta este Noemi?
20Iar ea a zis către ele: nu mă chemați pre mine Noemi, ci mă chemați amărîtă, că m’au amărît pre mine cel Atotputernic foarte.
21Eu plină m’am dus, și deșartă m’au întors Domnul, și pentruce mă chemați Noemi? Că Domnul m’au smerit pre mine, și cel Atotputernic m’au necăjit.
22Și s’au întors Noemi și Rut Moaviteanca nora ei cu ea din țarina lui Moav, și au sosit ele în Vitleem la începutul secerii orzului.